Pentru moment liderul liberalilor, Ludovic Orban, s-a salvat adjudecându-şi preşedinţia Camerei Deputaţilor, printr-un aranjament cu aliaţii de guvernare, USR-Plus şi UDMR, dar cu pierderi mari pentru propriul partid. Justiţia, Sănătatea, Transporturile, Fondurile Europene, Economia au mers la USR-Plus, iar UDMR cu numai 5% în alegeri a luat trei ministere, cât i-au trebuit, între care şi pe cel al Dezvoltării, încât Kelemen Hunor n-are decât motive de deplină satisfacţie. Perdant din marea târguială iese aşadar PNL, spre iritarea a nu puţini lideri din teritoriu. În extaz Kelemen Hunor, care a realizat repede cât de importantă este formaţiunea sa politică în noua amenajare a votului de la 6 ianuarie, „eminamente de dreapta”. Dacă Marcel Ciolacu n-a reuşit „să dea Ardealul ungurilor”, cum clama Klaus Iohannis, nu demult, în schimb „guvernul său” a adus UDMR pe post de piesă de rezistenţă în noua coaliţie tripartită. Călare pe cai mari Kelemen Hunor s-a repezit până la Budapesta, pentru a-i da raportul lui Viktor Orban despre „starea vremii” la Bucureşti. Într-un guvern condus de Florin Câţu, Kelemen Hunor care va fi probabil vicepremier, are chiar distincţie. Ştie… meserie. Faptul că s-a repezit până la Budapesta n-a indignat pe nimeni. Şi de ce să nu fie informat de la o sursă deplin credibilă liderul de la Budapesta, despre ceea ce îl interesa, cum spuneam… starea vremii. Mai importantă şi evident mediatizată este gherila anti-AUR, o formaţiune politică interpretată de electoratul român ca o expresie e suveranismului. De altfel, sentimentul naţionalist românesc, doar inhibat, dar deloc stins, s-a exprimat la vot, stimulat de BOR ca urmare a gafelor anti-Biserică ale guvernării Orban. Huiduielile pe care le-a primit George Simion la Timişoara unde mersese să omagieze memoria primelor victime ale Revoluţiei trebuie decriptate nu în cheia prezenţei pe lista deputaţilor AUR a cetăţeanului Francisc Tobă, pentru că ar fi fost implicat în represiunea sângeroasă de la Sibiu, unde acelaşi personaj chiar a fost deputat, ci a unui prim atac vehement la adresa AUR. Or dacă AUR îşi va acorda conduita după vocea străzii, cum o face PSD, nu va fi orizontul de aşteptare al propriului electorat. AUR are multe lucruri ispititoare: respect pentru Biserică, suveranism într-o Europă a patriilor, apărarea drepturilor şi libertăţilor într-o lume colectivizată prin socializarea virtuală de factură progresită. Numai că trebuie să devină cât mai repede „un paria” pe scena politică şi pentru a nu se apropia –în opoziţie- de PSD. Nu e corect? AUR trebuie să devină o formaţiune nefrecventabilă. În schimb Kelemen Hunor care ne-a vorbit de un guvern stabil, o majoritate stabilă, fiindcă lumea trece printr-o criză economică ş.a.m.d. ne-a lăsat să înţelegem că niciodată UDMR n-a fost mai importantă, ca în acest anotimp. Nu e exclus să avem guvern până la Crăciun, după cum se prefigurează lucrurile, şi nu e deloc exlus să nu-l mai avem… de Paşte. „Victoria” lui Ludovic Orban, de etapă, este una, oricum, costisitoare. Pentru propriul partid, ceea ce n-ar fi o nenorocire, dar pentru noi ceilalţi nu e acelaşi lucru.
