E timpul sărbătorilor, când dezordinea alimentară ne afectează mai mult ca altădată, sfârşit de an, când resimţim suprasolicitarea fizică şi mentală şi nu de puţine ori, odată cu ea, diverse tulburări gastrointestinale, dar şi prag de An Nou, în care ce să ne dorim mai mult decât sănătate… că-i mai bună decât toate! Auzim, în plus, tot mai des că viaţa stresantă, sedentarismul, obiceiurile alimentare proaste şi alimentele procesate ne pot afecta grav, iar stomacul este cel care duce des povara.
Prin urmare, un interviu cu prof. univ. dr. Ion Rogoveanu, Medic Primar Gastroenterologie şi Medicină Internă, este binevenit. Cu atât mai mult cu cât este unul dintre medicii cu o experienţă profesională remarcabilă şi care reuşeşte să se bucure deopotrivă de respectul colegilor şi de aprecierea pacienţilor pe care îi tratează. Are 27 ani de practică medicală, în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, specializări în mai multe ţări, este profesor universitar la disciplina Medicină Internă, iar în prezent rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova.
„După perioada sărbătorilor, secţiile de gastroenterologie se umplu. Şi, dacă vă uitaţi la patologii, sunt trei care predomină: cirozele decompensate, pancreatitele acute şi hemoragiile digestive. Iar aceste cazuri grave apar în special în ianuarie şi februarie, deci cam două luni sunt consecinţele meselor de Crăciun şi de Anul Nou… Cumpătarea rămâne principiul de bază în orice, ca atare şi în alimentaţie. Aşadar, dacă avem grijă să nu facem exces, nu se poate întâmpla nimic rău”, afirmă dr. Ion Rogoveanu.
Domnule doctor, se spune că sistemul digestiv este al doilea creier al organismului uman. Că el guvernează corpul aşa cum ne închipuiam că îl guvernează creierul, multă vreme considerat un fel de „organ suprem”. Ne explicaţi, pe scurt, de ce? Este el dotat cu un fel de inteligenţă proprie?
Este mai dificil de explicat în amănunt, pentru că sunt foarte mulţi termeni medicali şi ar presupune destul de multe cunoştinţe de fiziologie, în primul rând, şi în general de medicină fundamentală, cum o numim noi. Afirmaţia este în mare parte, însă, reală şi aş rezuma răspunsul la a preciza că la nivelul întregului sistem digestiv există foarte mulţi receptori, care sunt în legătură directă cu centrii nervoşi ai creierului şi această interacţiune practic duce la reglarea mecanismelor fiziologice ale digestiei. Încerc să nu fiu foarte tehnic în termeni, dar, repet, explicaţia ar presupune noţiuni destul de aprofundate de medicină fundamentală. Aş vrea să se reţină doar că se există o corelaţie directă între receptorii de la nivelul tubului digestiv şi centrii nervoşi şi această conexiune, cu semnale dintr-o parte în cealaltă şi în sens invers, duce la menţinerea a ceea ce numim noi homeostazie sau, altfel spus, a echilibrului întregului organism şi în special a tubului digestiv.
Ce investigaţii ar trebui să luăm în calcul şi cu ce periodicitate astfel încât să aflăm informaţii despre starea de sănătate a aparatului digestiv?
Nu există o informaţie specifică sau o analiză, o explorare paraclinică, să-i spunem, care să cuprindă totul legat de bolile tubului digestiv. Totdeauna se pleacă de la ce numim noi în termeni medicali anamneza, adică datele pentru care pacientul vine la medic, ce îl supără propriu-zis, motivele pentru care se prezintă la consultul medical. Şi, pornind de la aceste acuze ale pacientului, coroborate cu un examen clinic ulterior amănunţit, medicul poate recomanda teste de sânge – cum le spunem noi, teste biologice –, la care de ce mai multe ori este necesară asocierea explorărilor imagistice. Însemnând aici în primul rând explorări endoscopice, de tipul endoscopiei digestive superioare sau inferioare, colonoscopiei, ecografia abdominală şi, la nevoie, explorări de înaltă rezoluţie – tomografie computerizată sau RMN.
Să înţelegem, aşadar, că dacă nu ne supără nimic, nu avem ce căuta la medicul specialist…
Nu este chiar aşa, pentru că această profilaxie, cum o numim noi, deci controalele medicale periodice, la intervale de şase luni sau un an, depinde de boli asociate, de antecedentele pacientului, de vârsta lui. Dar aceste controale periodice sunt foarte utile tocmai pentru a depista anumite suferinţe care… nu dor. Sau nu au simptome, mai ales la debut. Şi sunt, din păcate, destul de multe afecţiuni care nu se exprimă cinic. Nu dau nici un fel de simptom în perioadele de debut, iar pacienţii se prezintă, de multe ori, atunci când îi supără ceva, dar boala este într-un stadiu avansat.
În ultima vreme vorbim din ce în ce mai des de alimentaţie necorespunzătoare şi alimente procesate, de stres şi sedentarism, în general de un stil de viaţă nesănătos… Dvs. profesaţi în specialitate de ani buni. Apreciaţi că există astăzi un număr mare de afecţiuni digestive? Şi care sunt cele mai frecvente pe care le constataţi la pacienţii dvs.?
Da, este o realitate, din păcate, modul de viaţă şi modul de alimentaţie nesănătos, la ora actuală, pentru foarte mulţi dintre pacienţii noştri. Iar la acest mod de viaţă nesănătos contribuie nu numai ritmul meselor, modul în care ne alimentăm, ci şi compoziţia alimentelor – şi aici mă refer, după cum spuneaţi şi dvs., la alimente prelucrate genetic, multe dintre ele cu o compoziţie cu totul necorespunzătoare, cu substanţe dacă nu chiar toxice, oricum dăunătoare pentru tubul digestiv. Toate acestea au contribuit la o creştere semnificativă a ponderii afecţiunilor digestive, în ultimii ani. Şi constat această creştere practic de la un an la altul. Evident că se adaugă şi stresul, viaţa cotidiană extrem de trepidantă. Şi acest stres, de cele mai multe ori, contribuie la declanşarea anumitor tulburări funcţionale, cu totul neplăcute, chiar dacă unele dintre ele nu sunt periculoase, şi disconfortante.
Vizavi de incidenţa acestor afecţiuni, constat o creştere clară a tulburărilor digestive în special la nivel de stomac şi duoden, a gastritelor, ulcerului – duodenal, mai ales –, o creştere semnificativă a hepatitelor cronice, indiferent de etiologia acestora, şi a cirozelor hepatice. Şi pentru că în perioada de iarnă totdeauna consumul de alimente mai greu digerabile şi consumul de alcool creşte, bolile hepatice se decompensează şi prezentarea în serviciile de gardă şi de policlinică a pacienţilor cu boli hepatice este mult mai frecventă decât în celelalte perioade ale anului. Deci, patologia digestivă, per ansamblu, a crescut în mod semnificativ. Şi aş mai remarca, din păcate, un aspect cu totul neplăcut: o creştere foarte mare a incidenţei cancerelor de tub digestiv, indiferent de localizarea acestora, şi a formelor agresive de cancer care metastazează rapid.
Nu ştiu dacă alimentaţia modernă este cauza sau schimbarea stilului de viaţă, dar afectarea gastrointestinală a coborât foarte mult la vârste mici, vedem tineri cu gastrite, reflux gastroesofagian, ba chiar ulcere. Ce părere aveţi?
Este o realitate. Şi sunt ulcere la copii descrise şi colegii noştri din Pediatrie se confruntă cu această patologie. În perioada în care am absolvit eu facultatea, se spunea că ulcerul e o patologie a vârstei peste 30, chiar peste 40 de ani. Constatăm, la ora actuală, frecvent această boală în decada a doua, a treia de viaţă. Factorii sunt multipli. Nu numai alimentaţia, în primul rând incriminată aici, ci şi predispoziţia genetică. Şi se pare că zestrea genetică, per ansamblu a populaţiei, începe să sufere. Este o degradare din punct de vedere genetic structural a populaţiei – şi nu mă refer neapărat la populaţia României, ci la nivel global. Şi sunt şi alţi factori care intervin – cum spuneam mai înainte, consumul de alcool, fumatul, stresul şi alţi factori care contribuie la această degradare.
Cum am putea să ne hrănim sănătos astăzi în condiţiile în care rafturile supermarketurilor sunt pline de alimente hipercalorice şi superprocesate? Să căutăm standurile cu produse bio? Sau… ce alternativă avem?
Evident că sunt de preferat produsele bio, chiar dacă la ora actuală o mare parte din populaţie priveşte şi aspectul economic şi este cumva firesc să ţinem cont de asta. Spuneam că este foarte importantă compoziţia alimentelor şi cu cât sunt mai puţin aditivate sau procesate, cu atât sunt mai sănătoase. Dar, pe lângă această compoziţie, contează foarte mult şi modul în care ne alimentăm, contează numărul zilnic al meselor, astfel încât să nu încărcăm dintr-o dată cantitativ tubul digestiv, mesele este de preferat să fie mici, fracţionate, pentru o digestie corectă. E de preferat să ne facem timp pentru masă, nu supuşi stresului cotidian, tot timpul pe fugă… De multe ori mâncăm ca să ştim că am mâncat un pic, în interval de câteva minute, şi dup-aceea… din nou la treabă! Tot acest stres permanent pune o presiune suplimentară asupra întregului tub digestiv şi împiedică realizarea unei digestii eficiente. De-aici toate dereglările la care făceam referire anterior, unele dintre ele funcţionale, dar care, în timp, pot deveni organice şi de-aici până la o boală serioasă nu mai e decât un pas.
În ultima vreme, ne-a mai intrat cât de cât în reflex să ne uităm pe etichetele produselor alimentare. Ce ar trebui să evităm?
E un lucru arhicunoscut deja, pentru că, din fericire, campaniile de informare a populaţiei din mass-media au început să îşi atingă scopul: trebuie căutate alimente cu cât mai puţine E-uri şi cu cât mai puţini conservanţi. Şi, cum spuneam mai-înainte, cu cât un aliment este mai puţin procesat şi încărcat cu diverşi aditivi, cu atât este mai sănătos pentru alimentaţie. Din păcate, găsim din ce în ce mai greu în supermarketurile noastre aceste produce şi tendinţa de a alege, de obicei, ce are etichetă mai frumos colorată, ce are un ambalaj mai atrăgător, nu este şi cea mai corectă. Pentru că, în general, aceşti coloranţi şi aditivi provoacă efecte secundare şi dau de multe ori toxicitate alimentelor.
V-aţi referit mai devreme la mâncatul „pe fugă”… Care sunt alte frecvente greşeli care aţi observat că pacienţii dvs. le fac în ceea ce priveşte alimentaţia?
Modul de preparare a alimentelor. Avem tendinţa de multe ori să luăm alimente semipreparate, să le punem rapid la cuptorul cu microunde, pentru a da un exemplu, şi în felul acesta ne încropim o masă frugală. Nu este tocmai corect… Ideea este ca, în măsura care ne permite timpul, să reuşim să facem o prelucrare termică a acestor alimente cât mai completă. Desigur, se ştie, este bine să evităm uleiul reîncălzit, prăjelile, afumăturile – alimentele excesiv de afumate, excesiv de condimentate. Pentru că toate acestea, pe lângă iritaţiile tubului digestiv, dacă au un consum de durată, pot constitui un factor de risc pentru apariţia cancerelor digestive. Şi, cum spuneam şi mai-nainte, atenţie foarte mare la consumul de alcool, mai ales la consumul în exces, care produce leziuni nu numai la nivel de tub digestiv, dar produce agresiune în principal asupra ficatului şi asupra pancreasului. Ori acestea sunt suferinţele practic de multe ori cu risc vital pentru pacienţi.
Riscă şi cei prea prieteni cu paharul să-şi perturbe serios sistemul digestiv? Întreb pentru că, cel puţin de sărbători, românul obişnuieşte să înceapă masa cu o ţuică fiartă, apoi destupă damigeana…
Efectele alcoolului în organism sunt multiple şi, din păcate, majoritatea sunt toxice. Din acest motiv, în mod constant, indiferent de specialitatea lor, medicii nu recomandă consumul de alcool. Sigur, există studii în care se spune că un consum de 100, maximum 200 ml de vin, la un moment dat, la o ocazie, mai ales vinul roşu, are efecte digestive benefice. Dar, din păcate, la noi, la români, între uz şi abuz e mai puţin de un pas. Şi majoritatea face acest pas, trecând de la uz, deci de la folosirea cumpătată, într-o cantitate foarte mică a alcoolului – şi nu a celui distilat, să ne înţelegem, pe acesta din start e bine să îl evităm – la abuz. Iar această trecere nu poate să facă decât rău. Spuneam că sunt foarte multe boli, în special ale ficatului şi ale pancreasului, care au ca principal factor declanşator consumul cronic şi în exces de alcool.
Ce facem, totuşi, dacă am întrecut măsura?
Procesarea alcoolului se face la nivel hepatic, se elimină pe cale respiratorie sau pe cale renală. Eliminarea se face în 12 – 24 de ore. După aceea e nevoie de un interval de minimum o săptămână ca se repare leziunile, „stricăciunile” care s-au produs în corp. De multe ori nu este nevoie de a intra în tratament medicamentos după acest consum de alcool. Sigur, dacă el este la un pacient care se ştia anterior cu o boală hepatică sau pancreatică sau dacă pacientul a început să consume alcool în general, există probabilitatea foarte mare ca acea boală anterioară să se decompenseze. Adică să apară un episod acut sau o complicaţie în evoluţia ei. Cel mai bine este însă ca, în momentul în care apar astfel de complicaţii sau de episoade de decompensare, pacientul respectiv să se adreseze pentru consult medicului şi să nu îşi administreze automedicaţie, pentru că poate greşi.
Se vorbeşte astăzi tot mai des despre stres ca unul dintre factorii principali ai problemelor digestive. Iar pacienţilor le este mai la îndemână, ca să spun aşa, să facă uz de medicamente pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea digestivă decât pentru a gestiona stresul. Care este, de fapt, legătura dintre stres şi sistemul digestiv? Şi ce le recomandaţi persoanelor care au parte de stres zilnic la locul de muncă ori de probleme acasă?
Din păcate, nici nu avem cum să evităm stresul, pentru că – mai obişnuiesc eu să spun – nu putem să trăim sub un clopot de sticlă. Şi este realitate clară, cotidiană, de care, din păcate, nu putem scăpa. Şi, tot din păcate, e un lucru deja binecunoscut şi sunt tratate întregi de medicină apărute în ultimii ani care abordează problematica stresului şi pe cea a corelaţiilor între stres şi apariţia diverselor boli. Deci nu putem nega rolul stresului în declanşarea anumitor tulburări digestive. Spuneam anterior că majoritatea lor sunt tulburări funcţionale, dar sunt grozav de neplăcute. Aş pune aici pe primul plan sindromul de intestin iritabil, care e disconfortant sub orice aspect ar apărea el şi care recidivează destul de frecvent. Sunt, la ora actuală, foarte mulţi pacienţi care suferă de acest intestin iritabil, a cărui principală cauză este stresul. Există, sigur, modalităţi de tratament, dar, din păcate, până în momentul în care nu reuşim să ne eliberăm sau să înlăturăm factorul stresant, există această recidivă a simptomelor, care, la un moment dat, chiar îl exasperează pe pacientul respectiv. Pentru că se gândeşte: domnule, chiar m-am tratat, tot recidivează! Apar nelinişti, preocupări: poate că am altă boală, poate că tratamentul nu este cel corect! Şi se intră, de-aici, într-un cerc vicios în care omul respectiv îşi caută sănătatea, îşi face tot felul de explorări la mai multe spitale, discută cu mai mulţi medici, ceea ce nu e rău. Numai că, pe acest fond în care tot recidivează simptomele, se ajunge de multe ori şi la nevroze, fenomene depresive, fenomene anxioase. Şi, iată, de aici se leagă tulburările digestive cu ce spuneam – tulburările sistemului nervos: reuşim să liniştim cât de cât tubul digestiv, dar rămânem cu fenomenele nervoase, de tip anxios sau depresiv, care, la rândul lor, pot declanşa, la un moment dat, reapariţia manifestărilor digestive. Deci, este un cerc vicios din care foarte greu se iese… Şi totul este declanşat, practic, de stres, de tensiunea pe care o trăim zilnic!
Aşadar, nu avem decât să încercăm să îl reducem pe cât posibil…
Da. Sau să ne adaptăm cumva. Numai că aici sunt probleme care ţin de psihologia umană. De multe ori este nevoie să se apeleze chiar la ajutorul unui medic psiholog – nu neapărat psihiatru – şi poate şedinţele de psihoterapie ajută şi îşi au locul lor în ameliorarea acestor simptome.
Sătui de medicina alopată, oamenii apelează de multe ori la tratamente naturiste pentru a se trata. Astfel, leacuri pentru gastrită pot fi lemnul dulce, ghimbirul, menta, sucul de aloe vera, gălbenelele ori salcâmul. În plus, tratamentele naturiste sunt mai ieftine. Ce părere aveţi, ca medic? Cum se împacă medicina alopată cu astfel de remedii, cu fitoterapia, cu homeopatia?
Este o realitate că în natură găsim multe remedii pentru mare parte dintre bolile de care, la un moment dat, putem suferi. Trebuie să spun că mare parte din medicamente au la bază, ca substanţă activă, extracte din plante. Care, ulterior, evident, au fost prelucrate prin diverse proceduri farmaceutice. Consider că se completează în mod fericit terapia standardizată, farmaceutică, cu terapia bazată pe produse naturiste. Aş atrage atenţia însă asupra unui aspect aici: una este să folosim produsele din magazine specializate gen plafar, produse care sunt testate şi au o viză a unui control farmaceutic anterior, şi alta este să folosim tot felul de extracte, de ceaiuri, infuzii, pe care unii dintre noi le cumpărăm de la persoane neautorizate, din piaţă sau din alte locuri. Şi care, din păcate, de multe ori pot face mai mult rău decât bine. Trebuie ţinut cont – şi aceasta, din punctul meu de vedere, este un lucru extrem de important – că astfel de ierburi, rădăcinoase sau tot felul de alte plante de la persoane neautorizate, care le vând ca leacuri vindecătoare de orice sau vindecătoare de ulcer, de gastrită, de boli de ficat, pot deveni toxice şi extrem de periculoase. Unele dintre ele pot afecta rinichii şi pot provoca fenomene de insuficienţă renală acută, extrem de gravă, care poate duce oamenii la dializă. Sunt unele dintre ele cu toxicitate mare pentru ficat, care pot produce distrugeri ale celulei hepatice până la apariţia unor hepatite toxice. Repet, trebuie să avem mare atenţie de unde cumpărăm aceste produse. Nu am nimic împotriva lor, doar că trebuie procurate din magazine specializate şi să aibă un control anterior de calitate. Altfel, riscul este mare.
Dacă le cumpărăm dintr-un plafar, le luăm „după ureche” sau ar trebui şi în acest caz să cerem o părere avizată? Şi dacă da, cui?
Depinde şi de tipul produsului pe care îl achiziţionăm. Pentru că, dacă este vorba de ceaiuri cu diverse efecte favorabile, detoxifiante, protectoare pentru ficat, cu efecte diuretice, ceaiuri calmante pentru gastrită sau pentru ulcer, ele pot fi procurate şi la recomandarea vânzătorului sau a unei persoane care nu are neapărat studii medicale superioare. Există – trebuie să ştiţi lucrul acesta – şi medici care au pregătire în domeniul acestei medicini homeopate şi sigur că pot fi consultaţi. Dar există foarte mare parte a corpului medical, deci mulţi dintre colegii mei, care are noţiuni şi în acest domeniu şi principiul meu şi aproape al tuturor colegilor mei este acela de a nu se folosi nici un fel de preparate, cu atât mai puţin medicamente, fără a se cere un sfat medical în prealabil.
Suntem în pragul sărbătorilor de iarnă, când echilibrul alimentar ne poate fi serios perturbat şi când excesele sunt mai frecvente ca de obicei. Avem o masă plină cu friptură, sărmăluţe, piftie, prăjituri, vin şi poftim la toate. Cum să facem să ne săturăm – şi nu doar privindu-le! – şi să ne simţim apoi şi bine?
Cumpătarea rămâne principiul de bază în orice, ca atare şi în alimentaţie. Sigur, fiind perioada aceasta a sărbătorilor, când în general familia se reuneşte, când ne întâlnim cu prietenii, cu apropiaţii, tendinţa – în special la români – este de a avea mesele copioase. Dar, cum spuneam, trebuie un pic de atenţie şi, înainte de orice, aş repeta cumpătare în tot ce consumăm. Dacă avem grijă să nu facem exces, nu se poate întâmpla nimic rău. O atenţionare aş face în mod deosebit pentru aceia care au ţinut postul Crăciunului, pentru că în post organismul este restricţionat de la multe dintre principiile alimentare, iar tubul digestiv este adaptat, să spunem, pe o digestie mai uşoară. În momentul în care, după o perioadă de câteva săptămâni de post, în care, repet, organismul s-a obişnuit astfel, noi ingerăm foarte multe proteine, foarte multe grăsimi, la care adăugăm şi alcool, care solubilizează aceste grăsimi, există riscul, în primul rând, al dezechilibrării digestiei pancreatice. Perioada aceasta a sărbătorilor este perioada din an cu cea mai mare frecvenţă a pancreatitelor acute declanşate de abuzul de alcool şi de grăsimi şi, cum spuneam, cu cea mai mare aglomerare a cirozelor hepatice care se decompensează pe consumul de alcool sau pe consumul de sare. De aceea, în special cei care se ştiu anterior cu suferinţe, dar şi cei care nu aveau vreo boală, dar ştiu că au avut probleme cu digestia, e bine să aibă această cumpătare. Pe care, de altfel, o recomand tuturor, ca să nu fie nevoiţi să îşi petreacă sărbătorile la camera de gardă sau în spital, ci să rămână în familie…
Am fost mereu curioasă: un medic se confruntă vreodată personal cu probleme din zona specializării sale sau ştie mereu să le evite? Adică gastroenterologul Ion Rogoveanu are mereu un regim alimentar adecvat, îşi controlează şi reduce stresul pentru a nu-l afecta sau este nevoit să mai apeleze uneori la un dicarbocalm ori un colebil?
Din păcate, cum spuneam, stresul nu poate fi evitat. Dacă în rest suntem cât se poate de atenţi cu tot ce consumăm şi ne ferim în general de alimentele care ştim că ne pot face rău, există un cumul de factori care, la un moment dat, nu iartă pe nimeni – fie că e doctor, fie că e din afara lumii medicale. Şi mai ales aceste tulburări funcţionale digestive pot să survină oricând. Evident că şi doctorii sunt oameni! Şi ei au nevoie, la un moment dat, de tratament! Doar că la noi nu prea se vede asta, pentru că ne tratăm… singuri! Deci nu prea apărem în serviciile de urgenţă sau policlinică. Lăsând gluma la o parte, toate acele reguli, sfaturi pe care le-am prezentat anterior sunt valabile inclusiv pentru doctori. Doar că doctorii le ştiu şi de cele mai multe ori le aplică.
