E de acum o certitudine, după ce preşedintele Klaus Iohannis l-a desemnat ieri pe senatorul de Dolj, Nicolae Ciucă, ca viitor prim-ministru, aşa cum de altfel se stabilise prin negocieri aprinse. N-a fost deloc o formalitate, n-a fost deloc uşor să se ajungă la un consens, la capătul unor discuţii prelungite ce păreau până recent împotriva oricărei aşteptări. Tentativa anterioară de a forma Guvernul, fie el unul minoritar, de acelaşi Nicolae Ciucă, eşuase. Fiindcă în ultimii ani, atât liberali cât şi social-democraţii, în loc să-şi compare argumentele s-au văzut pe reale baricade antagonice, dispuşi să-şi ascută adjectivele de război. Un plus de cerebralitate l-a adus în negocieri, paradoxal senatorul de Dolj Nicolae Ciucă, persoana cea mai puţin tuşată politic, din întreg formatul negocierilor. Deloc uşoare, repetăm, potrivit celor răzbătute în spaţiul public, până la înţelegerile convenite. Deşi ele n-aveau cum mulţumi pe deplin pe toată lumea. Prima nedumerire, care poate exista, derivă din desemnarea pentru început, în cadrul rotativei convenite, a unui prim-ministru din partea partidului care a venit pe locul doi la alegerile parlamentare de anul trecut. A doua nedumerire vizează patosul neobosit al frondei din tabăra liberală, întreţinută logoreic, sentenţios şi vindicativ de Ludovic Orban, fostul lor lider, apt de a face prozeliţi. În fine, un murmur necontenit, cu accente prost puse, vine din tabăra useristă, care deplânge faptul de a nu mai face parte din coaliţia de guvernare, din care ieşise isteric, în condiţiile în care Florin Cîţu nu mai este prim-ministru aşa cum clamaseră ca o condiţie expresă de a continua coabitarea. Le rămâne să facă în continuare pe anti-pesediştii convinşi, ca semn al delirului. În fine, lucru ştiut, nici o formulă de guvernare posibilă nu făcea şi nu face unanimitate. Nici anticipatele, într-un astfel de moment, nu erau dorite, exceptând poate social-democraţii, dacă nu chiar AUR, avantajos plasaţi în sondajele de opinie. Pe măsura scurgerii timpului şi accentuării crizei politice, decizia privind actuala coaliţie de guvernare a venit neîndoielnic de la Cotroceni, de la preşedintele Klaus Iohannis, fără a retracta în prealabil cele afirmate anterior despre PSD. Reevaluaţi şi deveniţi „frecventabili”. Dintr-odată. Mai trebuia să se spună că reprezintă… meritocraţia. E o lecţie de ţinut minte pentru viitor. Un război clasic politic, de modă veche, s-a încheiat fără nici o paradă de savanterie culturală. Dacă nu ne putem aştepta la o convieţuire ideală, la o comunicare sobră şi responsabilă putem jindui. E un alt moment greu, ca atâtea altele pentru ţară, deşi scânteile pot fi variate. Sunt multe de spus despre „bucătăria internă” a formării noului Guvern. Îşi încearcă detenta, nemaivăzându-se luată în seamă la negocieri, fosta ministră a Muncii, Raluca Ţurcan, care acuză printr-o scrisoare, echipa liberală mandatată, condusă de Nicolae Ciucă, de a fi predat la cheie partidul către… PSD. O mostră de umor, involuntar, ca atâtea altele oferite, de această doamnă pândită de demagogie. Această credinţă că „noi suntem mai buni ca ei” ne-a dus într-o mistică ridicolă. Singurul partid care pierde, din alianţa făcută, e PSD-ul, câştigător al alegerilor de acum un an. Propunând pe zona socială un pachet de măsuri salutare, e adevărat, nu se poate estima care va fi impactul acestora, dacă ne gândim că în guvernarea Vioricăi Dăncilă au fost majorate pensii, salarii ale bugetarilor, ajutoare de tot felul, acordate gratuităţi pe mijloace de transport pentru studenţi ş.a.m.d. cu consecinţele cunoscute la alegeri. Realitatea tristă a momentului a impus ceea ce avem. Precedenta alianţă PNL-PSD de acum un deceniu, venea pe fondul unei crize teribile şi a adus o pace mediului de afaceri şi nu numai, dovedindu-se o bună guvernare.
