In memoriam: Ion Predescu

S-au împlinit 40 de zile de la trecerea în nefiinţă a marelui jurist craiovean Ion Predescu, ex-senator de Dolj şi ex-judecător la Curtea Constituţională. Sufletele după imemoriala religie a morţilor îşi caută de acum înainte alte aşezări. Pentru cei care l-au cunoscut, Ion Predescu –imparţial şi ceremonios- întrupa rolul de director de conştiinţă şi de sensibilitate colectivă. Rareori un om, de mare profunzime intelectuală, a putut să iubească mai adânc pe oamenii locurilor doljene. Nu cunoştea micimea oamenilor politici şi nici nu şi-a lăsat gâdilat auzul de glasul linguşitorilor, crezând doar în îndeplinirea destinului. Provenea dintr-o familie cu mulţi copii (avusese 5 fraţi), urmase cursurile Facultăţi de Drept din Bucureşti şi în paralel pe cele ale Facultăţii de Litere şi Filozofie, având între marii profesori pe Tudor Vianu, un exemplu de logică şi desăvârşire în tot. Citise multă istorie, filozofie, drept, era un latinist recunoscut şi un iubitor al ştiinţelor şi artei. Jurist de mare ţinută, senin, moralist, s-a dezlipit în tăcere de viaţa pământului trecând în cealaltă, desigur mai bună, mai luminoasă, mai dreaptă. În incerta spiritualitate doljeană de astăzi, desigur că pilda vieţii sale, şi mă refer şi la cea dinainte de 1990, stă învăluită, deocamdată, în ceaţa vremii. Timpul, marele filozof şi tăcutul răzbunător al meritelor uitate va avea desigur grijă să aşeze chipul spiritualităţii sale acolo unde se cuvine în fresca sufletească a acestor locuri. O lacrimă de evlavie şi îmi aprind gândul ca o făclie de rugăciune, închinându-l amintirii marelui dispărut. Poate, fără a forţa cuvintele, unul dintre oamenii mari ai acestor locuri.