Un mare om de spirit al Craiovei: Gheorghe Chiţu

Chiar dacă numele marelui om de spirit al Craiovei antebelice, Gheorghe Chiţu, este purtat astăzi de Colegiul Naţional Economic, ca semn de preţuire, se ştiu puţine lucruri despre primul decan al Baroului Dolj, la vârsta de numai 36 de ani (1864-1876), orator de mare talent, se spune inegalabil, cultivat prin studii literare şi juridice la Viena, liberal covins, colaborator sincer şi devotat al lui Ion C. Brătianu. În lucrarea sa memorabilă „Istoria Baroului Dolj, de la 1864 la 1928”, apărută la tiparul „Prietenii Ştiinţei” din Craiova, avocatul publicist George Mil Demetrescu – a cărui descendentă este universitara Bianca Predescu –  descrie cu patos anvergura personalităţii complexe a lui Gheorghe Chiţu (n. 24 august 1828), participant la mişcarea revoluţionară de la 1848, democrat autentic, deţinătorul, într-un interval de 18 ani, de la 1866 la 1884, a portofoliilor Cultelor şi Intrucţiunii publice, Internelor, Finanţelor şi Justiţiei, peste tot desfăşurând „o actvitatea neobosită şi folositoare”. Adevărat reformator al sistemului de învăţământ, a fost şi susţinător fervent al primei legi a învăţământului. Portretul nu e complet dacă nu adaugăm şi alte componente. Jurist distins, literat, gazetar interesant, fondând în 1855, după întoarcerea de la Viena, ziarul „Vocea Oltului”, bun prieten cu eruditul B.P. Haşdeu, pe care îl aduce la Universitatea din Bucureşti pentru ca acesta să redacteze un studiu istoric, „Orginile Craiovei”, Gheorghe Chiţu a fost şi primar al urbei, din 1867, timp de 9 ani. Cel dintâi după noua lege de organizare comunală. Şi se spune că a făcut lucruri potrivite. Revendicat dintotdeauna de Baroul Dolj, pentru reputaţia conferită acestuia prin prezenţa sa, a fost astfel descris de unul dintre contemporani: „Fraza goală nu l-a ameţit, demagogia nu l-a atras, de intrigi s-a ţinut departe. Avocat ilustru, a fost podoaba Baroului oltean; om de stat, a ajuns ministru de seamă; orator, a făcut fala tribunei române”. Din vremea sa datează şi tabloul (1876-1877), cel mai vechi găsit în arhive, Corpului de avocaţi din Dolj, întocmit în temeiul Legii organice specifice din 1864. De altfel, în vreme, se ducea o luptă acerbă între reprezentanţii Corpului avocaţilor din Dolj şi magistratura din Craiova, care îngăduia şi „celor nevalidaţi” în tablou să pledeze. Petre Chiţu, fiul marelui om de sprit, ales decan al Baroului (1883-1895), va avea, între altele, „ca operă” Regulamentul de ordine şi disciplină, inspirându-se „în principalele dispoziţiuni” din Regulamentul ordinului de avocaţi din Paris. De asemenea, a militat pentru ridicarea morală a profesiei de avocat. Lucrarea lui George Mil Demetrescu, apărută la 1928, la Craiova, mai evocă începuturile bazei vechii biblioteci de la Curtea de Apel Craiova, prin aportul nemijlocit al lui Gheorghe Chiţu, care deţinea şi portofoliul Justiţiei, dar şi al fiului său, Petre Chiţu, ajutat de membrii Baroului, dar şi de instituţiile de binefacere. La dezvelirea busturilor lui Gheorghe Chiţu şi Anghel Betolian, alt mare avocat al Craiovei, elogiile au avut amplitudine, dar şi sinceritate debordantă. Avocăţimea Craiovei se confunda, în acea vreme, cu elita intelectuală şi, merită adus în discuţie, nu era deloc străină de deontologia profesiei şi, în general, de principiile eticii. Dimpotrivă. Gheorghe Chiţu s-a prăpădit la moşia Mirila, din Romanaţi, în 1897, dar numele său încă reverberează, nu doar la Baroul Dolj.