Se admite de presa chineză, destul de parcimonioasă în detalii, că vizita lui Henry Kissinger, ajuns la 100 de ani, la Beijing şi dialogul cu înalte oficialităţi, dar inclusiv cu Xi Jinping, a fost o încercare „neoficială” de îmbunătăţire a relaţiilor dintre China şi SUA, ajunse la un nivel extrem de scăzut. Primirea lui Kissinger la vila de stat Diaoyutai, unde s-a întâlnit pentru prima dată cu Zhou Enlai în 1971, pregătind vizita lui Richard Nixon din 1972, are încărcătura ei simbolică. Formula legendară a lui Kissinger este bine cunoscută de chinezi: „este periculos să fii inamicul SUA, dar este fatal să îi fii prieten”. Kissinger, prezent în China, în iunie 2011, la 40 de ani de la evenimentul pomenit, pentru o reîntâlnire cu colaboratorii chinezi în deschiderea chino-americană, consideră demersul său una din marile sale isprăvi diplomatice. În aprilie 1970 China şi SUA au instituit diplomaţia „ping-pong” şi Mao Zedong a invitat echipa americană de tenis de masă să susţină un meci în China, dezgheţând relaţiile bilaterale, dintre cele două ţări şi inaugurând schimbări strategice în relaţiile internaţionale. Parteneriatul strategic Rusia-China îl deranjează pe Kissinger şi într-un comentariu la cartea „Capcana lui Turcidide. Mai pot evita SUA şi China războiul” a eminentului savant de la Harvard, Graham Allison, o colecţie impresionantă de istorie şi de cunoştinţe geo-politice şi militare, afirma: „Am citit cartea cu mare interes. Nu pot decât să sper că relaţiile SUA-China vor constitui al 5-lea caz care se rezolvă paşnic şi nu al 13-lea război”. Prin abilitate diplomatică, sensibilităţi politice, cele două super-puteri pot evita războiul.
