De la începutul lunii iulie a.c., echipajele de intervenţie din cadrul subunităţilor Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă „Oltenia”, al judeţului Dolj, au fost solicitate să intervină pentru stingerea a 147 de incendii, declanşate în mirişti şi zone cu vegetaţie uscată. Cauzele probabile ale incendiilor au fost fie provocarea lor premeditată, fie neglijenţă iresponsabilă a unor oameni. La aceste intervenţii au participat pompieri militari din cadrul Departamentului 1 Pompieri Craiova, Detaşamentului 2 Pompieri Craiova, Detaşamentului Pompieri Calafat, Secţiei Pompieri Craiova, Secţiei Pompieri Băileşti, Secţiei Pompieri Segarcea, Gărzii 2 Pompieri Bechet, dar şi Serviciile Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă. Incendierea miriştilor, reglementată prin Ordinul comun nr. 605/579 din 2008 al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în sensul că nu se poate efectua decât cu acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi numai după obţinerea permisului de lucru cu foc, nu a rezolvat deloc lucrurile. Încât numărul mare de incendieri al miriştilor, pentru stingerea cărora s-au făcut mari eforturi, dar şi cheltuieli materiale, n-au autori identificaţi. Ce se întâmplă în realitate, mai ales că incendieri ale miriştilor şi vegetaţiei uscate avem an de an? Din punct de vedere pedologic, specialiştii sunt unanim de acord că incedierea miriştilor are efecte dăunătoare pentru fertilitatea solului. Chiar dacă se poate admite că la câţiva ani, prin incendiere, spectrul bolilor şi dăunătorilor se atenuează, măsurile de prevenire la arderea miriştilor sunt speciale şi sunt bine structurate prin Legea 307/2006 privind apărarea contra incendiilor. Competenţe deosebite sunt rezervate primarilor. Anul acesta, din varii motive, problema a fost scăpată de sub control, ne referim în primul rând la Garda de Mediu, care are, la rândul său, competenţe exprese. Mai mult, între Garda Naţională de Mediu şi Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură există un protocol de colaborare (nr. 7114/18 septembrie 2009) al cărui scop îl reprezintă creşterea eficienţei acţiunilor de control, a respectării bunelor condiţii agricole şi de mediu, referitoare la arderea miriştilor, a resturilor vegetale pe terenul arabil şi la arderea pajiştilor permanente, precum şi a cerinţelor minime de protecţie a mediului, cum au fost definite prin Programul naţional de dezvoltare rurală. Să adăugăm la efectele dăunătoare ale incendierii miriştilor, unele enumerate, consecinţele realmente păgubitoare asupra efectivelor cinegetice, gonite de pe arealele supuse factorilor perturbatori. Cum inclusiv Instituţia prefectului are depline competenţe, intervenţia trebuia să fie una resimţită.
M. Alexandru
