Pacienţii din spitalele româneşti, victime ale unor erori medicale, ar putea obţine despăgubiri într-un timp mult mai scurt, comparativ cu ceea ce se întâmplă în prezent. Cel puţin aşa susţin iniţiatorii proiectului noii Legi a Sănătăţii, fără însă a preciza dacă şi perioada în care sunt judecate cazurile de malpraxis va fi reglementată în vreun fel.
Viitoarea Lege a Sănătăţii propune introducerea unor noi reglementări la capitolul malpraxis. Acestea prevăd, printre altele, reducerea timpului în care pacientul poate fi despăgubit pentru o eroare medicală, dar şi scutirea cadrelor medicale asigurate de a mai gestiona, direct, cazurile de malpraxis în care au fost implicate. Conform propunerilor noului proiect de lege, asigurătorul va prelua diferendul dintre pacient şi unitatea medicală. De asemenea, tot asigurătorul va avea obligaţia să acorde sume de bani obligat şi pentru despăgubirile morale, nu numai pentru cele materiale, aşa cum este situaţia în prezent. O altă noutate este aceea că asigurătorul va avea obligaţia să propună rezolvarea neînţelegerilor mai întâi pe cale amiabilă.
Proiectul Ministerului Sănătăţii, care, în prezent se află în dezbatere publică, stabileşte cu exactitate care va fi responsabilitatea fiecărei instituţii în gestionarea cazurilor de malpraxis, fie că este vorba de spital, Colegiul Medicilor, Ministerul Sănătăţii sau asigurător, reglementare care este confuză în acest moment.
Doar cinci despăgubiri în zece ani
Deocamdată, conform datelor furnizate de reprezentanţii Colegiului Medicilor din România în cei 10 ani în care personalul medical s-a asigurat pentru apariţia posibilelor cazuri de malpraxis, au existat doar cinci despăgubiri, prin care au fost despăgubite doar daunele materiale, fără cele morale.
În proiectul pentru noua Lege a Sănătăţii, malpraxisul este definit ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice.
Pe lângă modificările pe care le suferă legislaţia referitoare la malpraxis, principiile care ar urma să guverneze sistemul de sănătate, cel puţin la nivel teoretic, se referă, în primul rând, la menţinerea controlului statului asupra sistemului de sănătate şi la garantarea unei reţele publice de asistenţă medicală. Se doreşte, totodată, garantarea utilizării fondurile colectate numai în sistemul de sănătate şi eliminarea monopolului CNAS în contractarea serviciilor de sănătate. Potrivit proiectului, toţi cetăţenii trebuie să contribuie, direct sau indirect, la fondul de asigurări de sănătate. Pentru categoriile defavorizate, plata contribuţiilor să fie suportată indirect, de la bugetul de stat.
Corupţia din Sănătate, luată la ochi
Tot în noua lege, pentru prima oară, un titlu reglementează problematica referitoare la controlul şi la activitatea de integritate prin măsuri de prevenire a fraudei şi corupţiei din sistemul de sănătate. Activitatea de integritate din sistemul public de sănătate ar urma să intre în responsabilitatea structurii de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi a structurilor deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii. Ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprii, viitoarea Autoritate Naţională de Reglementare a Asigurărilor Obligatorii de Sănătate şi asigurătorii din sistemul de sănătate au obligaţia de a dezvolta propria structură de prevenire a fraudei şi corupţiei din sănătate sau de a colabora cu structura de specialitate a Ministerului Sănătăţii.
Se prevăd, de asemenea, măsuri de creştere a transparenţei informaţiilor din sistemul de sănătate prin publicarea pe site-ul unităţilor din sistemul de sănătate a datelor referitoare la activitatea derulată. În exercitarea funcţiei de autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice, Ministerul Sănătăţii, prin structura de specialitate, va avea printre atribuţii controlul şi sancţionarea, după caz, potrivit legii, a activităţii întregului sistem de sănătate.
