Lumea fantastică a graficianului Sergiu Grapă, adusă pentru o săptămână la Craiova

0
261

Sucevean de origine, dar şcolit la Iaşi, Sergiu Grapă este deja un nume cunoscut: a avut numeroase expoziţii – personale şi colective –, a ilustrat cărţi şi reviste, a câştigat mai multe şi importante premii, aşa încât, deşi foarte tânăr, are ceea ce se cheamă un palmares. Şi-l completează cu încă o expoziţie personală de grafică, pe care o deschide astăzi, la Galeria „ARTA” din Craiova. Artistul aduce pe simeze binecunoscuta-i lume artistică de factură suprarealistă, în care imaginarul, fantasticul se îmbină cu grotescul, dând naştere unor personaje himerice, distorsionate. Vernisajul are loc la ora 19.00 şi este organizat de Uniunea Artiştilor Plastici din România – Filiala Craiova, Asociaţia Caricaturiştilor Profesionişti din România şi Muzeul de Artă Craiova. Expoziţia va putea fi vizitată timp de o săptămână, intrarea la Galeria „ARTA” fiind liberă.

Născut la 15 martie 1975, la Iaşi, Sergiu Grapă a urmat, între 1994 şi 1999, cursurile Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design a Universităţii de Arte „George Enescu” – Secţia Grafică (clasa prof. Ion Truică). A fost membru al Cenaclului „Alternativ SF” (1995-1998), profesor de Desen la Liceul de Artă Suceava (1999-2000), iar din anul 2006 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Iaşi.

A deschis mai multe expoziţii personale, la Târgu Jiu – Muzeul Gorjului (1996); Iaşi – Casa Studenţească (1996), Palatul Culturii (2000), Grand Hotel Traian (2011); Suceava – Muzeul Naţional al Bucovinei (1996 şi 2000); Gura Humorului – Muzeul Satului (2009). De asemenea, din 1995 şi până în prezent a participat cu lucrări la numeroase expoziţii de grup în ţară (Iaşi, Giurgiu, Buzău, Craiova, Târgovişte, Slatina, Gura Humorului, Bistriţa, Botoşani, Rădăuţi, Urziceni ş.a.), dar şi la Muricia, în Spania, obţinând nu puţine distincţii: Premiul I pentru Grafică – Teatrul Naţional din Craiova şi Casa Studenţească Iaşi (1996); Premiul de debut pentru Caricatură (1998), apoi Premiul de Excelenţă şi Premiul „Vasilas” (1999), Premiul I pentru Caricatură şi Premiul „PROGAS” (2000), Premiul al II-lea (2009) şi Premiul I (2010) pentru grafică satirică – toate la Muzeul Satului, Gura Humorului; Premiul de Excelenţă – Slatina (1998) ş.a.

Anul trecut, Sergiu Grapă a primit Premiul de Excelenţă pentru grafică satirică la cea de-a V-a ediţie a Salonului internaţional de caricatură şi grafică satirică, organizată în luna octombrie, de Zilele oraşului, de Primăria municipiului Craiova, Muzeul de Artă – Palatul „Jean Mihail”, Uniunea Artiştilor Plastici din România – Filiala Craiova şi Asociaţia Caricaturiştilor Profesionişti din România.

De-a lungul timpului, a colaborat cu publicaţii şi edituri, dar şi cu instituţii şi firme, precum „Altfel”, „Independentul”, „Nemira”, „Polirom”, „Agressione”, „Alternativ S.F.”, „Quasin S.F.”, „Jurnalul S.F.”, „Monsanto”, „Progas”, „Bucovina Literară”, „Convorbiri literare”, „Penthouse”, Voxel Animation Studio etc. Are lucrări în colecţii din România, dar şi din alte ţări: SUA, Canada, Elveţia, Germania, Anglia, Ucraina, Cipru, Italia, Grecia, Belgia, Spania.

 

«Graficianul Sergiu Grapă evoluează pe o traiectorie suprarealistă puţin cultivată astăzi de artişti. Se pot observa unele note comune cu Dali şi Ernst sau cu M. Chirnoagă şi T. Banuş de la noi, dar viziunea plastică şi formula creativă îi sunt puternic personalizate. Ireproşabil executate, lucrările lui (desene în tuş şi grafică color în acuarelă) reţin atenţia prin scenele onirice de o halucinantă irealitate, cu ipostaze infernale, coşmareşti, ce tulbură comodităţile şi habitudinile noastre în a concepe şi vedea lumea. Corpuri umane şi animaliere, forme antropomorfe şi remanente cuaternare, regnuri nedefinite şi structuri curioase exhibă laolaltă uimitoare dezarticulări, imprevizibile descompuneri şi metamorfoze. (…) Cine îl cunoaşte pe autor se poate întreba cum şi unde se nasc asemenea închipuiri terifiante, ce combustii interioare şi ce resorturi intime declanşează energiile care animă aceste universuri vulcanic descătuşate pe suprafaţa hârtiei? Imaginaţia sa este mereu proaspătă, într-o continuă ardere, şi, cu toate că favorizează variaţiunile pe aceeaşi temă, ea pare inepuizabilă. Sergiu Grapă dovedeşte că este actualmente o voce distinctă, inconfundabilă şi de mare perspectivă». (I.C. Corjan, „Sergiu Grapă… sau martorul (i)realităţii imediate”)

 

«Joncţiunea dintre hiperrealism şi grotesc, în unele dintre lucrările lui Sergiu Grapă, e atât de aprigă şi de puternică încât devine în acelaşi timp noua lui poetică unică, o încântare a vizualului şi, totodată, o înclinaţie deosebită către umor şi veselie. În lucrările sale se pare că Sergiu Grapă comunică mai mult cu marii poeţi ai secolului XX decât cu marii pictori din aceeaşi perioadă. Astfel, expresia sa devine unică, autentică, înviorătoare şi inovatoare. Este, bineînţeles, vorba despre un mare artist, care nu urmează tendinţe, care nu urmează modele, ci deja creează noi tendinţe şi cucereşte noi spaţii pentru artele vizuale». (Nikola Kitanović, în „Noua scrisoare” – revistă pentru cultură, artă şi dialoguri culturale)

 

«Lucrările artistului plastic Sergiu Grapă reprezintă o incursiune în viitorul omenirii – aşa cum îl prefigurează noile teorii –, dominat de un computer. Ele exprimă, într-un fel sau altul, mutilarea fiinţei sau au la bază ideea de infirmitate corporală şi sufletească. Lucrările lui sunt un strigăt nostalgic după o identitate pierdută, uitată, de nerecunoscut pentru atât de anunţatul individ „postuman”, ce urmează să se instaleze în noua eră, definitivă, cea a cyberspaţialităţii. Astfel, omul mecanic al începutului de secol XX (care ne mai trezeşte zâmbetul şi amintirea unui Chaplin captiv între roţi şi butoane) va fi substituit cu succes de omul-postuman, a cărui inteligenţă artificială superioară (conform teoriei transumaniste lui Hans Moravec) va depăşi cu mult inteligenţa omenească, chiar înainte de 2050. Azi, când deja îţi poţi propune o identitate virtuală, îţi poţi construi o (falsă) viaţă „optimă” pe Internet, în care, pas cu pas, o replică „închipuită” a ta trăieşte în locul tău (reuşind să suprime tot câmpul de frustrări şi neîmpliniri dintr-o viaţă adevărată), ne putem închipui uşor o societate de roboţi inteligenţi, într-o apropiată lume a viitorului. (…) Nu numai una, ci toate compoziţiile lui Sergiu Grapă sunt nişte „compoziţii incomode”, pentru ca fac apel la conştiinţa umanităţii». (Diana Corcan, „Sergiu Grapă: Captivitatea în oţel”)