Şi dacă guvernul… nu poate susţine financiar revendicările sindicatelor din învăţământ?

0
2743

Avem, aşadar, începând de ieri, o grevă generală în învăţământ, orchestrată cu destulă abilitate de liderii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret” şi Federaţiei Naţionale Sindicale „Alma Mater”, care au respins duminică, aproape ostentativ, „aşa-zisa ofertă a guvernului României”, considerând-o… ajutoare sociale. „Nu suntem asistaţi sociali! Avem nevoie de salarii decente! Nu am decis să facem grevă peste noapte! Nu facem jocuri politice! Este greva oamenilor şcolii, este greva celor peste 200.000 de angajaţi din învăţământ care s-au săturat de nepăsarea guvernanţilor” ş.a.m.d. afirmă sindicatele. Care opinează că au susţinerea părinţilor elevilor. Opinie cel puţin discutabilă. Liderii de sindicat mai atrag atenţia asupra manipulărilor şi dezinformărilor de pe reţelele de socializare şi cele care apar în spaţiul public, pe anumite site-uri. O certitudine: sunt probleme reale în învăţământul preuniversitar, privind salarizarea. Nu toate clămpănelile liderilor de sindicat sunt însă verosimile, dar nu acesta este fondul discuţiei. Oferta guvernului pentru protestatari, potrivit comunicatului ministerului Educaţiei a fost următoarea: în urma discuţiei din data de 21 mai, desfăşurată la Palatul Victoria, la care au participat premierul României, Nicolae Ionel Ciucă, preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, reprezentanţi ai Executivului şi liderii federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ, s-a dispus ca salariul profesorilor debutanţi să fie cel puţin egal cu salariul mediu brut pe economie, salarizarea întregului personal didactic de predare să se realizeze progresiv şi în raport de funcţie, studii, vechime şi grad didactic. Ministerul Educaţiei împreună cu ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, ministerul Finanţelor şi ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene au început demersurile pentru elaborarea actelor normative care să creeze cadrul legal pentru salarizarea întregului personal nedidactic din învăţământul de stat la nivelul grilelor prevăzute de legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu modificările şi completările ulterioare. Din analiza ministerului Educaţiei, aceasta înseamnă o creştere de 9% a salariilor şi un impact bugetar estimat la 90 mil. lei, până la finele acestui an calendaristic, pentru cei aproape 55.000 de beneficiari din învăţământul preuniversitar şi 10.000 din învăţământul superior. Vor fi acordate bonusuri pentru profesorii debutanţi, stimulente pentru profesorii încadraţi în unităţi de învăţământ din zone defavorizate şi creşteri de salarii pentru personalul nedidactic. Liderii de sindicat, evident nemanipulaţi, enumeră în comunicatul lor de presă de astăzi semnalele anterioare de alarmă repetate, începând din data de 6 decembrie 2021 şi continuând până la 17 mai a.c. când a fost organizată greva de avertisment. Reiterăm: profesorii au dreptate pe fondul discuţiei. Nu au dreptate sau lasă dubii în privinţa momentului calendaristic ales, când se avea cunoştinţă de rotativa guvernamentală şi în egală măsură de încărcata agendă a sfârşitului de an de învăţământ. Nu în ultimul rând, revendicările lor suferă de o generalizare, inadecvată. Salarii mai mari se înţelege, fără criterii de performanţă, fără diferenţieri salariale pe bază de merit/performanţă, dar cât de mari? Plata orelor suplimentare efectuate de personalul auxiliar şi nedidactic, acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă, creşterea anuală a investiţiilor din unităţile de învăţământ etc. Majorarea salariilor personalului din învăţământ, în conformitate cu importanţa socială a muncii prestate, este un criteriu just. Dar îşi respectă toţi dascălii statutul cu care sunt creditaţi? Unii în timpul pandemiei, cu vocaţie didactică de netăgăduit, au făcut ore suplimentare cu copiii prin parcuri, alţii şi-au văzut de treburile gospodăreşti. Şi nu e tot una. Apoi, poate guvernul actual sau cel care va veni, dacă va veni, să suporte orice efort bugetar, într-un context geo-politic ca cel de care avem cunoştinţă. Specialiştii în Educaţie susţin că generaţia care suportă consecinţele grevei, resimte şi goluri acumulate din cauza pandemiei şi a învăţământului online. Efectele s-au văzut la ultimele simulări, atât la BAC cât şi la Evaluarea Naţională. Ultima grevă generală în învăţământ a avut loc în 2005 şi a durat 2 săptămâni.