Despre noua paradigmă a politicii europene

0
331

Invitat la Prima TV, eurodeputatul Rareş Bogdan, prim-vicepreşedinte al PNL, de fapt principalul tenor al acestui partid, a spus câteva lucruri, nu toate luminoase, nu toate banale, cu referire la viitoarele confruntări politice. „Pentru prima dată –în 35 de ani- în 2024, bătălia poilitică nu va fi între stânga şi drepta, ci între conservatorism, tradiţionalism, valori şi neo-progresism”. În opinia lui Rareş Bogdan cele două blocuri politice care se vor confrunta la alegerile din 2024 vor fi conservatori vs. progresişti, aceştia din urmă reprezentaţi de USR-Plus. În România curentul conservator fiind reprezentat –în opinia sa- de PNL şi… PMP. PSD şi UDMR ar urma să lămurească în ce categorie intră. Lăsând deoparte „viabilitatea” PMP, cu anemică reprezentare în teritoriu, partid extra-parlamentar, şi ambiguitatea europarlamentarului Rareş Bogdan în a poziţiona în prezent PSD, pe fond raţionamentul său este perfect logic. Deciziile controversate, din ultima vreme, adoptate la Bruxelles, culminând cu rezoluţia prin care s-a decis că Uniunea Europeană este „zonă liberă pentru LGBTIQ” (minorităţi sexuale) conturează deja câmpurile politice viitoare, repetăm cel conservator şi cel progresist, neo-marxist, reprezentat cu fidelitate de grupul Renew Europe condus de Dacian Cioloş. Cum inclusiv eurodeputaţi social-democraţi, cu o conducere ezitantă, au votat din obedienţă faţă de PES rezoluţia menţionată, Marcel Ciolacu invitat de Dan Tăpălagă pentru un interviu, s-a cam bâlbăit, ca să folosim un eufemism, fiindă în ţară social-democraţii nu clamaseră în vreo împrejurare susţinerea minorităţilor sexuale, ci mai degrabă familia tradiţională. Duplicitatea afişată, adică susţinere pentru minorităţile sexuale, la Bruxelles, şi pentru familia tradiţională în ţară, n-a dat bine deloc. Realizând gafa tactică, de acum comisă, liderul informal al PSD, Vasile Dâncu, a declarat că intenţionează să tamponeze etichetarea partidului său cu definiţia occidentală de progresist sau neo-marxist. Aşezarea în aceeaşi barcă politică cu USR-Plus, pe o temă sensibilă, rămâne însă o gafă impardonabilă. Că Marcel Ciolacu a spus ulterior că va merge la biserică în noapte de Înviere, e drept ca frondă la exacerbarea măsurilor sanitare, a fost doar o piruetă tardivă în a repara… ireparabilul. Şi aşa i se reproşează opoziţia din priviri. Altceva însă uimeşte şi anume că la Bruxelles în plină îngrijorare generată de recrudescenţa pandemiei de Covid-19 se găseşte timp pentru intenţii aiuritoare, eminamente progresiste privind excluderea cuvintelor „mamă” şi „tată” din dicţionarul instituţional al UE. Unul din mentorii „curentului” este se subînţelege Dacian Cioloş, o mediocritate politică, supărat nevoie mare pe Polonia şi chiar Ungaria din cauza reticenţelor. La ultimele alegeri parlamentare fiecare biserică a adus minimum 20 de voturi pentru AUR. Şi avem circa 15.500 biserici. Dacă USR-Plus nu se usucă până la viitoarele alegeri, fiecare biserică va aduce uşor 100 de voturi pentru un partid tradiţional, nu neapărat AUR. Te uiţi la Cioloş, Voiculescu, Barna, Armand etc. fideli Renew Europe, şi poţi anticipa ce te aşteaptă. În fine, onoarea bisericii poate fi salvată de rostul ei împlinit. Într-o asemenea conjunctură, când biserica este marginalizată, a fi sub vremi şi a reuşi totuşi să le domini, în ciuda întunecimii lor, e o performanţă pe care nici o nimicnicie omenească nu o poate umbri.