PSD: Pacea rece de la Bucureşti

Se pare că senatorul Mircea Geoană, în cunoştinţă de cauză, a menţionat observaţia, definind-o cu exactitate drept pacea de la Bucureşti. Sub semnul acesta, al „armoniei depline”, s-a desfăşurat Congresul PSD. Camarazii nu şi-au dat „la oase”, cum se spune, în văzul lumii, ci mult mai rafinat. Aparent, a fost congresul cel mai paşnic din ultimii opt ani. Ion Iliescu, Sorin Oprescu, Mircea Geoană, pe rând, au şi sugerat în alocuţiunile lor cum au simţit pe propria piele ce înseamnă lupta pentru putere „la centru” în PSD. A simţit-o şi Adrian Năstase, prezent la dezbateri în prima zi, şi încă destul de consistent, cucuiele nu sunt vindecate şi e cu neputinţă să fi uitat data de 14 martie 2006, când la Hotelul Confort din Bucureşti a rulat un năucitor film. Victor Ponta şi-a amintit de 2005, când a pierdut funcţia de secretar general, pentru care candidase la congres, dar n-a mai pomenit nimic de 2010, când l-a învins pe Mircea Geoană „la mustaţă” şi când caracterul unora, care nu l-au părăsit pe fostul lider al partidului, a fost etichetat ulterior drept vulnerabilitate. Congresul PSD a fost, până la urmă, o chestiune de bucătărie internă a social-democraţilor. Că trebuia stăruit mai mult pe imperativele economice, arzătoare pentru ţară, este o realitate. De altfel, inclusiv premierul Victor Ponta spunea: „Acum avem responsabilitatea de a arăta României în ce direcţie vrem să ducem ţara. Acesta ar trebui să fie mesajul principal al Congresului”. N-a dezvoltat tema, considerând-o probabil aridă. N-a stăruit asupra acestei coordonate nici măcar preşedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, al cărui tip de mesaj epuizat a stârnit interes doar prin populismul zâmbitor. În general, discursurile, inclusiv al primarului general, Sorin Oprescu, care a bătut patetic câmpii, n-au avut un mesaj grav, pliat momentului, care nu poate suna decât astfel: dacă economia nu poate fi relansată, acest lucru va duce la prăbuşirea partidului. Trecerea de la propagandă la PR s-a făcut simţită, cum s-a făcut şi sistemul electronic ultramodern de vot, care duce la bun sfârşit ceea ce se stabileşte înainte. Congresul a validat promovarea „echipei” Victor Ponta, cu mulţi camarazi de la TSD, nu toţi apţi în planul imaginii sau pregătiţi pentru încrederea acordată. Poate ar trebui vorbit şi despre ce a fost capabil să producă PSD, ca personalităţi cu reflecţii de atânga, în ultimii ani. Şi a produs foarte puţin şi nu de grozavă calitate (Robert Negoiţă, Nicolae Bănicioiu, Dan Şova, Eugen Bejinariu), pentru a deveni purtători ai unui mesaj al schimbării suficient de bine conturat şi puternic, apt să convingă electoratul. Am fi vrut ca liderul PSD, Victor Ponta, să-şi recitească, premergător acestui congres, unde n-a vorbit rău, dar nici electrizant, un incitant discurs al său, rostit în aprilie 2004, cu prilejul „Primăverii social-democrate”: „Eu cred că TSD-ul nu vrea să fie solidar nici cu hoţii, nici cu laşii, nici cu trădătorii. (…) Vorbim foarte des de severitate şi constatăm că noi nu dăm afară pe nimeni, mai facem un loc. (…) Vorbim de consecvenţă şi poate că ar trebui, la un moment dat, să vorbim mai serios despre migraţie: cine pleacă de la noi e trădător, cine vine la noi e bun”. Spuneam că actualul prim-ministru a adus pe scena politică mulţi dintre camarazii săi din TSD. Mai puţin principiile enunţate pe atunci. Când rostea revoluţionar: „Domnule prim-ministru, noi suntem în picioare”. Era în aprilie 2004. Acum suntem în aprilie 2013. O ţară se târăşte spre niciunde. Şi premierul ştie asta. Câteva cuvinte şi despre necooptarea lui Ion Prioteasa, preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, în noua echipă de conducere a partidului. Semn al unei relaţii asimetrice. În urmă cu cinci ani, după victoria eclatantă asupra lui Radu Berceanu, era considerat o vedetă de primă mână. Multe dintre „stelele” de acum ale partidului, din Dolj, erau atunci „la partizani”. A câştigat ulterior, cerebral, toate alegerile posibile la nivelul Doljului, promovând un spirit tolerant în relaţiile cu celelalte partide. În vara trecută, la alegerile locale pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, a luat cel mai mare număr de voturi (192.568), pentru ca la alegerile legislative, în toamnă, să dea cel mai mare număr de parlamentari din 1990 încoace. Adversarul său n-a fost Lia Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, aleasă vicepreşedinte la nivel naţional, cum s-ar putea crede, ci Ion Călinoiu, de la Gorj. Care a fost preferat. Dar s-a trudit pentru asta.