Luni, 18 februarie a.c., compania China Overseas Port Holding Company (COPHC) a dobândit dreptul de gestionare a portului Gwadar, situat pe litoralul provinciei pakistaneze Balukistan, la 400 km de strâmtoarea Ormuz. La Islamabad, în prezenţa preşedintelui Asif Ali Zardari, în cadrul unei ceremonii, s-au semnat acordurile între COPHC şi societatea Port of Singapore Authority (PSA), aceasta din urmă titulară a dreptului asupra portului Gwadar, cedat acum părţii chineze. Transferul către China a unei exploatări comerciale, port strategic, fiind situat în proximitatea strâmtorii Ormuz, prin care se tranzitează 20% din petrolul mondial (şi 35% din petrolul transportat pe cale maritimă), avantajează Beijingul într-o zonă volatilă, unde Balukistanul pakistanez se interferează cu Afganistzanul şi Iranul. Chinezii au construit acest port în 2006. Ei urmăresc acum proiecte de infrastructură, dar şi lărgirea capacităţii lui. Punerea în operă a proiectului a întâmpinat dificultăţi din cauza insurecţiei separatiste care a avut loc în Balukistan. Cesiunea Gwadarului către partea chineză poate fi considerată o mişcare strategică, în sensul că Beijingul are acces în Marea Arabiei şi de acolo în Oceanul Indian. India nu-şi ascunde îngrijorarea de a vedea extinsă influenţa Chinei. Ministrul indian al Apărării, A.K. Anthony, chiar a admis la New Delhi că este un subiect de îngrijorare. În ultimii ani, Beijingul a curtat cu asiduitate statele din vecinătatea Indiei: Pakistan (vechi aliat istoric), Birmania, în trecere Seychelles, Sri Lanka şi Bangladesh, şi a construit o infrastructură portuară, civilă şi comercială. Experţii chiar au numit „colier de perle” aceste amenajări. De fapt, liniile de forţă în Oceanul Indian, care traveresează rutele maritime, leagă Golful Persic şi Asia Orientală. Care sunt motivele pentru care Beijingul se arată interesat de Asia de Sud? Pe moment, dimensiunea militară a acestui proiect este inexistentă, portul Gwadar, ca şi portul Hambatota, din Sri Lanka, sunt pur comerciale. După raidul anti-Bin Laden din mai 2011, ministrul pakistanez al Apărării, Ahmed Mukhtar, a evocat posibilitatea transformării Gwadarului într-o bază militară. La New Delhi se apreciază că, totuşi, chinezii îşi consolidează o poziţie strategică pe termen mediu. Dacă ei vor decide să instaleze o bază navală în Oceanul Indian rămâne de văzut. Până atunci însă, motivaţia energetică este mult mai evidentă. Beijingul rămâne îngrijorat de faptul că petrolul importat de China tranzitează prin strâmtoarea Malacca, controlată de puteri potenţial ostile. Oricum, peisajul geopolitic al regiunii va fi realiniat. India doreşte să-şi întărească cooperarea cu Teheranul şi ar vrea să ofere Afganistanului posibilitatea unei ieşiri la mare. India lucrează la un proiect de 900 de km de cale ferată, care leagă provincia afgană de Bamiyan, un consorţiu de companii indiene obţinând un contract de exploatare a fierului. În faţa hărţii, analiştii îşi fac tot felul de evaluări, fiindcă niciodată nu poţi să decriptezi cu exactitate intenţiile gigantului chinez.
