În pragul turului doi al prezidenţialelor

0
46

Doar trei zile ne mai despart de turul doi al alegerilor prezidenţiale, marea finală între Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă. Suntem în faţa unei finale, care se joacă, aşa cum se joacă orice finală. Suspansul ei nu lipseşte. Social-democraţii, care deţin cel mai mare număr de primari din ţară, sunt teoretic în poziţie avantajoasă, faţă de adversarii lor politici, liberalii, cu structuri organizatorice mult mai fragile în teritoriu, îndeosebi în fiefurile consacrate. Ce s-a întâmplat în primul tur, cu precădere în judeţele din Moldova, dar şi unele judeţe din Muntenia, ca să nu mai vorbim de Ardeal, n-a fost un semnal de bun augur pentru nu puţini dintre primari, care în primăvara anului viitor îşi pun mandatele în joc. Cu alte cuvinte, fără vorbe de prisos, turul doi al prezidenţialelor –extrem de important- constituie şi un ultim test, destul de edificator, despre cum „stă” fiecare la nivelul localităţii pe care o administrează. Miza este imensă: după şocul de la europarlamentare, oricum greu de explicat, urmat de modestul scor din turul întâi al prezidenţialelor, a crede în absenţa unei remobilizări depline în turul doi, că reverimentul va veni la alegerile locale din primăvara viitoare, este nu hazardat, cât de-a dreptul ilogic. Apoi, a te obişnui cu înfrângerile consecutive, ceea ce nu s-a mai întâmplat în istoria PSD, ar fi dificil de remontat, în anii ce vin. Dacă primarii social-democraţi, şi referirea vizează şi pe cei doljeni, se complac în situaţia de a fi consideraţi „ciuma roşie” care distruge ţara… de 30 de ani –bineînţeles în logica lui Klaus Iohannis- au „distrus-o” şi în perioadele când PSD nu se afla la guvernare (1996-200; 2004-2012; 2015-2016), atunci nu ne rămâne decât resemnarea. Şi bombănitul. Klaus Iohannis a demonstrat marţi seara, în faţa elitei liberale, la dezbaterea organizată la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” că are vocaţie de moderator tv, dar şi de organizator de evenimente. A avut, pe ansamblu, răspunsuri slabe, pe alocuri chiar anemice, insuficient argumentate, chiar la întrebările servite, de nu puţini dintre ziariştii invitaţi, abilitaţi cu acest statut. Trei observaţii: România educată, un proiect de-al său, s-a dovedit un eşec lamentabil. România normală, alt proiect al său, e un concept ilogic. Fiindcă el presupune că o parte a românilor sunt anormali. Jignire fără precedent. În fine, ultima observaţie ascunde un atac disimulat la adresa pluralismului politic. Ceva de neconceput. Neliniştea este însă mare. Nu este posibil, în Dolj de pildă, ca nu mai puţin de 180.000 de pensionari să uite cine le-a majorat pensiile. Nu este posibil ca sute de fermieri să omită că şi-au primit la timp subvenţia. Nu este posibil moralmente ca bugetarii să oculteze creşterea –fără precedent- a salariilor, ş.a.m.d. Nu este corect ca toţi primarii doljeni, indiferent de culoarea politică, să treacă în desuetitudine programele de care au beneficiat, menite să îmbunătăţească echipamentul edilitar-gospodăresc al localităţilor. Toate aceste n-au fost o bagatelă, ci expresia unei viziuni de dezvoltare armonioasă a localităţilor ţării, de branşare a lor la lumea civilizată. Viorica Dăncilă are în faţă un adversar, Klaus Iohannis, al cărui mandat se încheie. Cu rezultatele cunoscute. Atât de curajos este actualul preşedinte în funcţie, încât a evitat, pe cât i-a stat în putinţă, invocând justificări dintre cele mai puerile, să întâlnească contra-candidata sa, o femeie tenace, animată de un patriotism deloc de paradă. Dar asta nu place! La o confruntare faţă în faţă n-ar mai fi rămas „în viaţă” dubiile abil întreţinute. Klaus Iohannis nu-i este cu nimic superior, pe nici un plan, Vioricăi Dăncilă. Dimpotrivă. Să revenim: duminică este în joc nu doar funcţia de viitor preşedinte al ţării, extrem de importantă în arhitectura prevăzută de Constituţia ţării. Duminică, toţi aleşii locali, primari, vice-primari, consilieri, vor vedea pe ce cai stau în perspectiva viitoarelor alegeri. Putem spune că data de 24 noiembrie a.c. este una cu o simbolistică de ţinut minte.