Spectacol emoţionant şi, totodată, un mesaj expresiv, construit de maestrul Tudor Gheorghe pe suportul poetic al regretatului Grigore Vieru, „Vremea nemâniei” va avea încă o reprezentaţie pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova – luni, 28 noiembrie, ora 19.00 –, după cea din data de 31 octombrie a.c., inclusă într-un amplu turneu naţional ce a debutat, peste Prut, la Pererita, satul natal al poetului Grigore Vieru.
De asemenea, deoarece pentru reprezentaţia din 27 octombrie, cuprinsă în programul de manifestări al Zilelor Craiovei, biletele s-au epuizat imediat, însă solicitările din partea publicului, în număr foarte mare, au continuat, Filarmonica „Oltenia” a decis să reia acest spectacol. Iniţial, a fost anunţată data de 27 noiembrie, însă organizatorii au reprogramat reprezentaţia în ziua de joi, 24 noiembrie, ora 17.00.
Alături de maestrul Tudor Gheorghe îşi va da concursul Orchestra „Arkadia”, sub bagheta dirijorului şi orchestratorului craiovean Marius Hristescu, director artistic al Filarmonicii „Oltenia”. „Va fi un elogiu adus frumuseţii feminine, dar şi un elogiu adus mamei. Voi ridica câteva întrebări asupra existenţei noastre, cu ajutorul unor poeme pe care nu ai crede că le-a scris Grigore Vieru. Ne vom aminti şi de poezia lui pentru copii. Nu voi omite nici obsesia lui pentru limba română şi pentru frumuseţea limbii noastre”, spune Tudor Gheorghe.
Încă mai găsiţi bilete pentru concertul extraordinar „Vremea nemâniei”. Pentru reprezentaţia de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” le puteţi achiziţiona de la Agenţia instituţiei (tel. 0251.413.677), la preţul de 75 lei. Pentru spectacolul de la Filarmonica “Oltenia” costă 60 de lei şi se găsesc la Agenţia de la sediul din Calea Unirii nr. 16 (tel. 0351.414.697), deschisă zilnic, de luni până vineri, între orele 10.00 şi 19.00.
«De fiecare dată când îl ascult – şi asta se întâmplă des – Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia româneasca – populară şi cultă – poate mişca munşii. (…) Problema mea, inhalând prin toţi porii melodia fiinţei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrimă de dragoste, admiraţie şi mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai uşor să-l pup». (Marin Sorescu, 1988)
