Lideri europeni prezenţi la Consiliul European de la Bruxelles n-au discutat „dosarul catalan”, extrem de încins. Fără a nega însă dimensiunea îngrijorătoare a crizei politice din Spania, Donald Tusk a spus doar că situaţia este „preocupantă”, dar nu este momentul unei iniţiative internaţionale, presupunând medierea sau ingerinţa europeană. A fost reiterată în schimb, de lideri europeni, precum Emmanuel Macron, Angela Merkel, Theresa May, susţinerea guvernului de la Madrid, respectarea Constituţiei şi a legalităţii. Exceptându-i, poate, pe premierul belgian Charles Michel, susţinut de omologul său luxemburghez, Xavier Bettel, care şi-au menţinut apelul la dialog, condamnând violenţele poliţiei în cursul referendumului – declarat ilegal de Curtea Constituţională – din 1 octombrie a.c.. Joi dimineaţă media flamandă a invocat un e-mail al ambasadorului belgian în Spania, motiv pentru care cabinetul Mariano Rajoy şi-a exprimat indignarea, afirmând că nu va susţine candidatura unui belgian la Europol (Agenţia Uniunii Europene pentru cooperare în materie de aplicare a legii). Prin ambiguitatea răspunsurilor oferite de preşedintele separatist al Cataloniei, Carles Puigdemont – neclarificând poziţia Barceloniei – la solicitarea guvernului de la Madrid, astăzi este prevăzută, în şedinţa extraordinară a guvernului condus de Mariano Rajoy, antamarea procesului de suspendare a autonomiei, care permite Madridului luarea unora dintre competenţe Barcelonei, în domeniile administraţiei, învăţământului, culturii, sănătăţii etc. Procedura trebuie însă votată în Senat, dar deja liderul PSOE (partid de opoziţie) Pedro Sanchez a convenit cu Mariano Rajoy, preşedintele PP, ceea ce înseamnă că majoritatea este deja convenită. Aplicarea art. 155 din Constituţie va fi însă pe termen limitat, menită să restabilească normalitatea, dacă guvernului autonom condus de Carles Puigdemont convoacă alegeri anticipate în Catalonia, pentru înlocuirea liderilor actuali la o manieră democratică. „Măsurile punitive” ale guvernului spaniol împotriva Cataloniei generează însă manifestări masive în stradă, regiunea fiind divizată între independentişti şi unionişti. În asemenea circumstanţe orice decizie luată nu va fi satisfăcătoare pentru una din tabere. Oricum, Parlamentul şi Guvernul autonom al Cataloniei au dat un atac devastator la ordinea de stat, şi modul de convieţuire paşnic al catalanilor, situaţia politică, economică şi socială devenind gravă din cale afară. O comisie specială se va reuni probabil luni. Carles Puigdemont va fi autorizat să-i prezinte argumentaţia, şi apoi Senatul se va pronunţa, vineri, într-o şedinţă plenară, pe suspendarea autonomiei. O ultimă variantă de lucru: guvernul spaniol ar fi dispus – potrivit mai multor surse – să abandoneze activarea art. 155 din Constituţie dacă Carles Puigdemont convoacă el însuşi alegeri anticipate. Dar Barcelona respinge, după anumite surse, o asemenea abordare. Vineri, simpatizanţii cauzei independentiste au efectuat retrageri importante sau simbolice de bani pentru a protesta astfel contra guvernului spaniol şi a băncilor care îşi deplasează sediile sociale în afara regiunii. Asociaţiile independentiste – Adunarea Naţională şi Omnia Cultural – şi-au invitat simpatizanţii, prin reţelele de socializare, la acţiuni directe şi paşnice împotriva guvernului Mariano Rajoy. Cum este deja târziu, nu se mai poate întâmpla mare lucru, fiindcă răul a fost deja făcut. Cât de mare va fi el, rămâne de văzut. Catalonia a reprezentat, devine tot mai evident, o încercare temerară, ilogică şi iresponsabilă, de a impune în Europa o schemă de destabilizare pe bază de referendumuri unilaterale de autonomie. Tehnicile noi de „revoltă a societăţii civile”, pe baza unor chemări la acţiune directă, prin reţelele de socializare, sunt de mult exersate.
