Cu o lună înaintea referendumului britanic, pe temă rămânerii sau nu a Regatului Unit în Uniunea Europeană, numai de o unitate de păreri la nivelul liderilor europeni nu se poate vorbi. Preşedintele Comisiei Europeane, Jean Claude Junker, într-un interviu pentru “Le Monde“, opinează că dacă britanicii părăsesc Europa “relaţiile noastre nu vor mai fi aidoma celor de acum“. Dacă, în schimb, votează menţinerea, atunci vor fi puse în aplicare aranjamentele convenite cu David Cameron. Preşedintele Comisiei Europene chiar solicită Parisului să adreseze un mesaj menit să apere solidaritatea UE. O transparentă dezamăgire se desluşeşte cu pregnanţă în răspunsurile oferite de Jean Claude Junker. Confruntată cu numeroase crize, cea a refugiaţilor reţinând toată atenţia, prin neîmbrăţişarea unanimă a soluţiilor identificate, ceea ce alimentează tabăra euroscepticilor, UE îşi etalează frecvent incapacitatea de a răspunde cu promptitudine la provocări. De dată recentă, Bruxelles-ul are un conflict cu Varşovia, inclusiv în problema Tribunalului Constituţional. Eurodeputatul belgian Guy Verhofstadt, liderul grupului Alianţa Democraţilor şi Liberalilor (ALDE) din Parlamentul European, clamează imperativul reformării UE pentru a nu dispărea. În opinia sa UE, în arhitectura actuală, este nulă, incompetentă, non-democratică şi respinsă de populaţie. La Bruxelles îngrijorarea legată de referendumul britanic din 23 iunie a.c., nu este deloc ascunsă şi nici nu ar avea cum, din moment ce UE este comparată de fostul primar al Londrei, Boris Johnson, cu anexarea Europei de nazişti, în Sunday Telegraph (numărul din 15 mai a.c.). “Napoleon, Hitler au eşuat în cucerirea continentului european sub o singură guvernare“, spune el adăugând “maniera tragică” în care au terminat. Conchide că “UE nu este altceva decât o altă tentativă cu metode diferite“. După cum se arată lucrurile, premierul David Cameron este prins în propriul joc. Practic a blocat UE şantajând-o cu “Brexit”. Pe de altă parte, a radicalizat taberele adverse din propriul partid, el însuşi fiind de acum convins de consecinţele, unele dificil de prevăzut, în cazul “Brexit”, adică al părăsirii UE, şi pledează cu accente churchiliene pentru rămânerea în UE. “De fiecare dată când am întors spatele Europei, mai târziu am regretat“. Evitarea unei marginalizări, cu consecinţe economice şi politice, dar şi morale a devenit sloganul său de campanie, având ca adversar pe Boris Johnson, fostul primar al Londrei. În fine, din 23 de miniştri conservatori, 5 dintre ei, dar şi mai mulţi secretari de stat, au intrat în disidenţă, făcând campanie contra rămânerii Regatului Unit în Europa. Şi printre ei Michael Gove, ministrul Justiţiei, un intim prieten al lui David Cameron. Contradictorii până recent, sondajele indică un avantaj, deloc volatil, pentru partizanii rămânerii în Uniunea Europeană. YouGov, într-o anchetă sociologică publicată de Times, arată că 44% dintre repondenţi sunt favorabili menţinerii în UE, 40% pentru ieşire şi 12% indecişi. Institutul ORB, pentru Daily Telegraph, anunţă 55% pentru rămânere şi 40% pentru “out”, iar British Survey pentru The Independent vine cu 43% pentru rămânere şi 40,5% pentru ieşire. Să mai consemnăm şi faptul că 288 de personalităţi din lumea artei, au semnat zilele trecute un manifest în Daily Telegraph, pentru a-şi exprima refuzul la părăsirea Europei şi saltul în necunoscut. Campania este în toi şi dezbaterile pe această temă reţin atenţia britanicilor.
