În conducerea de la centru a PSD-ului, deputatul Liviu Dragnea era ceea ce numim o piesă grea. Deţinea funcţia de preşedinte executiv şi, de ani buni, era mâna dreaptă a liderului naţional Victor Ponta. Condamnarea la un an de închisoare cu suspendare în dosarul „fraudarea Referendumului din 2012” înseamnă automat, potrivit exigenţelor statutare instituite prin rezoluţia integrităţii, votată la Consiliul Naţional al social-democraţilor, demisia din funcţiile deţinute, inclusiv cea de lider politic. Liviu Dragnea era ministru şi vicepremier, până nu demult. Şedinţa Comitetului Executiv al PSD, programată pentru ieri, în care urma să discute retragerea lui Liviu Dragnea, în urma demisiei anunţate şi înregistrate din funcţia de preşedinte executiv al partidului, va avea loc, cel mai probabil, săptămâna viitoare, a anunţat liderul social-democraţilor de la Dâmboviţa, Adrian Ţuţuianu. Motivul invocat: noul ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Sevil Shhaiden, urma să depună jurământul la Palatul Cotroceni. Liderii locali, cât şi cei de la „centru” au susţinut, în demersurile lor de partid, ca amendamentul care conduce la demisia unui decident politic nu se aplică în cazul lui Liviu Dragnea, întrucât nu este unul de corupţie. Întreaga poveste este interpretată în chei diferite. Hârşit în gherile politice, Liviu Dragnea a înţeles deplin ceea ce trebuia înţeles şi nu lasă impresia a se agăţa de funcţia de preşedinte executiv al PSD. O asemenea postură nu i-ar aduce nici un avantaj. Pasul său înapoi este, aşadar, unul calculat la rece. Pentru „centrul” PSD, un asemenea gest reprezintă o pierdere. Dar nimeni nu este de neînlocuit într-un partid, şi inclusiv Liviu Dragnea are la pasivul său destule neîmpliniri şi calcule greşite, dar toate aceste rămân, cum se spune, chestiuni interne ale partidului. De grija căruia nu se moare. În astfel de momente se evocă, de regulă, „strângerea rândurilor”, mai buna conlucrare între „centru” şi teritoriu, etc. „Am avut o discuţie cu colegii mei din BPN. Absolut toţi nu au fost de acord cu demisia domnului Dragnea şi atunci (…) ne întâlnim în forul mai mare, adică în Comitetul Executiv Naţional, să vedem ce avem de făcut, pentru că este o situaţie extrem de importantă”, spunea Victor Ponta. Într-o abordare afectivă, am putea spunea că Liviu Dragnea s-a arătat deschis municipiului Craiova, în care a şi trăit o vreme, susţinând la modul concret reconstrucţia stadionului „Ion Oblemenco”. Aşa cum se prezintă lucrurile, Victor Ponta se află în faţa unei situaţii delicate: un zid în jurul lui Liviu Dragnea ar fi o gafă impardonabilă, alimentând cu muniţie opoziţia, întrucât s-ar vorbi de paşi înapoi pe drumul reformei morale, validată prin recenta rezoluţie a integrităţii. O despărţire rece, lipsită de regrete, nu ar da bine la activul de partid. Identificarea unei soluţii subtile „pentru a ajuta PSD pe mai departe” este riscantă pentru Liviu Dragnea. În faţa unei ecuaţii atât de complicate, Victor Ponta trebuie să joace cu tact cartea debranşării de preşedintele executiv. Greu de înlocuit, este adevărat, dar singur şi-a făcut echipa de colaboratori apropiaţi, „generaţia ’40”, şi acum observă că nu întotdeauna are la îndemână omul care i-ar trebui. PSD are de câştigat numai dacă menţine deschis subiectul. Şi o face bine. „Suntem sancţionaţi, tot PSD-ul, pentru că l-am suspendat pe Băsescu şi pentru referendumul din 2012. Cei de la PNL, în stilul lor obişnuit, s-au fofilat şi nu mai ştiu nimic de Băsescu şi referendum”, declara Victor Ponta.
