Preşedinţii consiliilor judeţene vor fi aleşi prin… tocmeala consilierilor

0
114

După ce Comisia parlamentară de elaborare a Codului electoral a finalizat proiectul de lege privind alegerile locale, stabilind ca preşedinţii consiliilor judeţene să fie aleşi indirect, prin votul secret al consilierilor judeţeni (cu majoritate simplă), ieri, după consultările politice de la Palatul Cotroceni, pe tema reformei electorale, cele două mari partide (PSD şi PNL) au exprimat aceeaşi voinţă. Cu alte cuvinte, de comun acord, ne întoarcem „ante 2008”, când la fel se petreceau lucrurile. De ce se renunţă la alegerea directă, uninominală, în favoarea celei indirecte, a preşedintelui consiliului judeţean, nu se înţelege prea bine şi pare un voit regres al procedurilor democratice. Reprezentativitate deplină având cel ales direct de electorat, care are voie să şi greşească. Argumentele preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, oferite cu ceva timp în urmă, când opina că „este important ca partidele politice să se aşeze la masă să negocieze, să scoată un preşedinte al consiliului judeţean, care să nu poată fi schimbat după moftul unor alianţe făcute peste noapte”, au părut nu subţiri, cât naive, oricum lipsite de substanţă logică. Dar se pare că ştia ce vorbeşte, datorită înţelegerilor convenite. L-am auzit şi pe deputatul PNL Dolj, Constantin Dascălu, pe la un post local de televiziune, salutând revenirea la ceea ce a fost, cum spuneam, până în 2008, când domnia sa, membru PC (pe atunci), cu încă un camarad, deveniţi consilieri judeţeni, s-au tocmit, deloc inoperant, pentru un post de vicepreşedinte în schimbul votului necesar la constituirea unei majorităţi simple şi, implicit, alegerea preşedintelui. Au fost şi situaţii mai „zglobii”, chiar într-un judeţ limitrof, unde ex-PDL şi PSD având acelaşi număr de consilieri judeţeni au fost nevoite să accepte în funcţia de preşedinte un reprezentant PC, unicul consilier pe care-l dădea partidul respectiv.  Preferându-se negocierile de tarabă, în schimbului votului democratic, care dădea, de bine, de rău, un preşedinte de consiliu judeţean cât mai reprezentativ, aşa cum se întâmplă în majoritatea ţărilor UE, se diminuează şi prestigiul administrativ al funcţiei, considerată una „de baron local”. Dacă electoratul votează aşa-zişi „baroni locali”, nu mai interesează pe nimeni, dar înţelepţii spun că electoratul are dreptate întotdeauna. O problemă de natură juridică, totuşi, se întrevede: desemnat de o majoritate simplă, în urma negocierilor politice, cum declara preşedintele Camerei Deputaţilor, preşedintele consiliului judeţean va putea „zbura” din funcţie destul de uşor, nemaivând în spate votul popular de la desemnarea uninominală. Se acreditează teza că „pentru aşa ceva” va fi nevoie de două treimi din votul consilierilor judeţeni, prevedere care va fi stipulată în lege. Numai că s-ar putea să nu reziste la Curtea Constituţională, într-o eventuală contestare, întrucât sfânt este şi principiul simetriei, adică aşa cum ai fost ales, tot aşa poţi fi şi revocat. Oricum, de la o stabilitate fermă, conferită de votul popular, se admite acum una flotantă, la cheremul consilierilor judeţeni. Logica juridică urlă. În schimb, se întrevăd alte posibile aranjamente, adevărate vulnerabilităţi democratice – când pentru încropirea unei alianţe obligatorii, necesare fiind, uneori, doar câteva voturi, pe lângă cele ale majorităţii, trebuie făcute concesii, prin cedarea de post/posturi de vicepreşedinţi etc.