Cotidianul „The Independent” din 19 aprilie a.c. comentează faptul că anterior intervenţiei militare a Marii Britanii, alături de SUA, în Irak, s-au avut în vedere interesele petroliere ale marilor firme britanice. Citând documente obţinute de Greg Muttitt, specialist în zăcămintele de petrol irakian, ziarul afirmă că responsabilii guvernului Tony Blaire s-au întâlnit în cinci reprize, în decurs de o lună (octombrie-noiembrie 2002), cu reprezentanţi ai British Petroleum şi Royal Dutch Schell. Obiectivul ţintit a fost acela ca marile antreprize britanice să-şi asigure exploatarea unei părţi a imenselor rezerve petroliere ale Irakului, după căderea lui Saddam Hussein. Participarea Marii Britanii la invazia din Irak, în martie 2003, a fost o decizie extrem de controversată a premierului Tony Blaire înainte de a părăsi Downing Street 10. Un ministru al Cabinetului, fostul şef al diplomaţiei britanice, Robert Cook, a pus la îndoială valabilitatea interpretării date informaţiilor serviciilor secrete şi, în mod înţelept, a cerut – şi a primit – o informare personală de la MI 6. După aceea şi-a dat demisia şi a votat împotriva invadării Irakului, declarând în Camera Comunelor că nu credea că informaţiile secrete o justificau. Marea Britanie mai fusese implicată în Irak, în cea mai mare parte a secolului XX. Între 1920 şi 1932, în baza unui mandat al Ligii Naţiunilor Unite, care chiar administrase Irakul, dar fără mare succes. Numeroşi britanici, şi îndeosebi presa, l-au acuzat pe fostul premier Tony Blaire de raţiunile intervenţiei militare, în condiţiile în care arme de distrugere în masă n-au fost descoperite nici astăzi pe teritoriul irakian. Conform documentelor oferite de „The Independent”, reprezentanţii BP declaraseră Ministerului Afacerilor Externe că Irakul „este foarte important pe un timp îndelungat”. Ministrul Comerţului din acel moment, Elisabeth Symons, a menţionat grupului petrolier că, prin susţinerea premierului Tony Blaire a proiectului preşedintelui american George W. Bush, antreprizele britanice aveau a obţine exploatarea unei părţi a rezervelor de petrol şi gaz din Irak. Purtătorul de cuvânt al Foreign Office n-a dorit să comenteze cele apărute în „The Independent”, iar BP şi Shell s-au abţinut, de asemenea, de la declaraţii.
