Înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe, „şeful diplomaţiei europene”, spaniolul Josep Borell (76 ani) îşi încheie, peste puţină vreme, mandatul, şi nu va fi, în nicio împrejurare, regretat. Fiindcă a fost unul confuz. Şi nu doar prin poziţiile controversate în privinţa conflictului dintre Israel şi Hamas, care n-au coincis neapărat cu cele negociate de statele membre, şi remarca aparţine „Politico”, site-ul de informaţii situat la Bruxelles. De fapt, Josep Borell a făcut frondă Ursulei von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, atacată pentru poziţiile ei considerate prea aliniate cu politica Tel Aviv-ului, dar şi în alte chestiuni. Nobleţea diplomaţiei rezidă în arta de a evita conflictele sau atunci când un conflict a izbucnit, de a încerca prin toate mijloacele să-l oprească, de regulă prin negocieri subtile. Arma diplomatului –în beneficiul păcii- este resursa sa oratorică, sagacitatea sa. Josep Borell a fost, din păcate, departe de un asemenea deziderat, încât unul din ultimele sale demersuri a fost acela că a propus ca UE să utilizeze 90% din veniturile generate de activele ruseşti îngheţate în Europa în scopul cumpărării de armament pentru Ucraina, prin intermediul fondului European Pace Facility, iar restul de 10% transferat în bugetul UE pentru a fi folosit în stimularea capacităţii industriei ucrainiene de apărare. Totul pentru a irita, la maximum, Moscova, care s-a şi manifestat, deşi Ungaria şi Slovenia se opun utilizării fondurilor în achiziţionare de arme pentru Ucraina. Reticente par şi Irlanda, Austria şi Malta. Anterior, după o declaraţie a fostului preşedinte american Donald Trump spusese că o alianţă militară nu poate funcţiona după toanele unui preşedinte al SUA. Josep Borell nu este nici măcar la standardul predecesoarei sale, italianca Federica Mogherini. A îmbrăcat o vestimentaţie de război, aidoma unui „şoim”, legând, una de alta, declaraţii surprinzătoare, unele inabile, departe de decorul specific diplomaţiei. În cadrul unui articol apărut la 22 aprilie anul trecut, publicaţia franceză “Le Journal du Dimanche”, oficialul UE a cerul Marinei militare europene să patruleze în strâmtoarea Taiwan pentru a sublinia angajamentul UE faţă de libertatea de navigaţie, în această zonă absolut crucială. Presa de la Beijing a lansat atunci comentarii virulente la adresa lui Borell. A rămas de poveste prin remarca aiuristică făcută la inaugurarea noii Academii Diplomatice Europene de la Bruges, pe 13 octombrie 2023, când în faţa viitorilor diplomaţi europeni a spus: „Da, Europa este o grădină(…)” pentru a adăuga propoziţia uluitoare „majoritatea restului lumii este o junglă, iar jungla ar putea invada grădina”. Referirea, aşa cum a fost eprimată, era un dispreţ la restul lumii. Din cauze cunoscute Josep Borell cere sistematic europenilor să-şi schimbe paradigma şi să treacă „de la sprijinul pentru Ucraina, atât timp cât este nevoie” la angajamentul ferm de a face „tot ce este nevoie pentru ca Ucraina să câştige războiul”. Nimic despre cea mai fragilă idee de pace. Destule alte gesturi impardonabile ale şefului diplomaţiei europene au mutilat nobila profesie. După ce s-a remarcat, prin pasivitate, timp de 5 ani în implementarea acordurilor de la Minsk el a salutat continuarea războiului încălcând toate cutumele diplomaţiei. Un diplomat care cultivă premeditat ideea de război, când teoretic UE s-a născut din dorinţa de a consolida pacea, dintre ţările altă dată beligerante, şi de a omogeniza bunăstarea, este nu îndoielnic, cât… necalificat. Judecat după rezultate, mandatul lui Josep Borell a alimentat o altă criză mai profundă, prevăzută de venerabilul şi încercatul Jacques Delors, o criză de sens: mai vor cetăţenii continentului şi elitele lor politice să participe la ceea ce birocraţii de la Bruxelles livrează şi mai ales intenţionează? Mai este vreo legătură între promisiunile făcute, aşteptările avute şi experienţa vieţii zilnice? Nu vorbim de eurosceptici, vorbim de resurecţia extremei drepte care minează coeziunea civilizaţiei europene, avantajele solidarităţii continentale. Jean Monnet, marele părinte fondator al UE, spunea că dacă ar fi să o ia de la capăt ar porni nu de le economie, ci de la cultură. Fiindcă există „o cultură europeană” anterior monedei euro. În fine, pe mandatul de şef al diplomaţiei europene al lui Josep Borell am asistat la înlocuirea axei Berlin-Paris, motorul UE, cum s-a spus în repetate rânduri, cu axa Londra-Varşovia-Kiev, pilotată de Washington, încât ne putem întreba dacă nu cumva mandatul şefului diplomaţiei europene a fost unul de potenţare a unui anti-europenism bizar, o pierdere a credibilităţii, încrederii, în UE şi instituţiile sale.
