Ceramica de la Horezu, scoarța românească, mărțișorul tradițional și dansul ritual al Călușului, toate incluse în patrimoniul universal UNESCO, sunt reunite într-o expoziție deschisă, zilele acestea, la Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei (Casa Băniei). Vizitatorul va descoperi aici mai multe vase de ceramică, dintre care se evidențiază urciorul de nuntă „Pasărea cu pui”, covoare oltenești de mari dimensiuni, un costum de călușar de la Osica (Olt) și mărțișoare realizate de artistul plastic Costinela Iacob. Expoziția va rămâne deschisă până la sfârșitul lunii aprilie.
Pe 25 noiembrie 2005, Dansul Căluşului – prezent în timpurile vechi atât în Moldova, Oltenia, cât şi în Transilvania – a fost inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, în urma depunerii dosarului de solicitare de către România în anul 2002. Deşi cea mai veche melodie pentru acest dans este atestată abia în secolul al XVII-lea, ritualul este cu mult mai vechi, derivând probabil din practicile antice privind purificarea şi fertilitatea ale strămoşilor noştri. Dansul căluşului e atestat şi de Dimitrie Cantemir, care în „Descrierea Moldovei” spune despre căluşari, între altele: „Căci ei au peste o sută de jocuri felurite şi câteva aşa de meşteşugite, încât cei ce joacă parcă nici nu ating pământul şi parcă zboară în văzduh”.
În decembrie 2012, în cadrul celei de-a şaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfăşurat la Paris, UNESCO decidea și înscrierea ceramicii româneşti de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial. Potrivit site-ului UNESCO, confecţionarea ceramicii de Horezu este „un meşteşug tradiţional unic”, practicat atât de bărbaţi, cât şi de femei din partea de nord a judeţului Vâlcea, procesul de fabricaţie fiind divizat. Astfel, potrivit descrierii prezentate de UNESCO, „bărbaţii sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curăţat, porţionat şi udat, frământat, tescuit şi amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecţionate celebrele vase roşiatice de Horezu. (…) Femeile sunt acelea care decorează obiectele folosind tehnici şi instrumente specifice, cu care desenează modele tradiţionale. Îndemânarea şi talentul de a combina formele şi culorile definesc personalitatea şi unicitatea acestui tip de ceramică. Culorile sunt vii şi variază de la maro închis, roşu, verde şi albastru până la celebrul ivoriu de Horezu”.
Patru ani mai târziu, în decembrie 2016, tehnicile tradiţionale de realizare a scoarţei în România şi Republica Moldova au fost înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO, potrivit deciziei adoptate de Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfăşurat în Etiopia. „O expresie a creativităţii, identităţii şi coeziunii sociale, tehnicile au fost transmise din generaţie în generaţie în unele familii, dar şi de ateliere şi instituţii de învăţământ”, arată site-ul UNESCO.
A trecut doar un an până când Mărţişorul a fost acceptat pentru a fi inclus pe aceeași listă UNESCO. Decizia a fost luată în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud, în decembrie 2017. Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări – Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova – în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă dar în acelaşi spirit al celebrării renaşterii naturii. Pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, România a mai fost înscrisă cu „Doina” (2009), „Colindatul de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova” (2013) şi „Jocul fecioresc” (2015).
Expoziția de la Casa Băniei reunește piese reprezentative ale artei tradiționale, cu care oltenii se mândresc, și este dedicată Zilei Olteniei. «Mărțișorul împreună cu scoarța oltenească, călușul oltenesc și ceramica de Horezu sunt cele patru „genuri princeps” ale arte tradiționale românești. Profesorul Ștefan Enache a fost sufletul constituirii acestor colecții ale instituției noastre în anii ’67-’68 – domnia sa a adus și scoarțele, și mare parte din ceramică», a precizat, la vernisaj, Irinel Cănureci, șeful Secției de Etnografie a Muzeului Olteniei.
