Medicii, asistenţii medicali şi personalul auxiliar intră de astăzi în grevă japoneză şi vor purta banderole albe în semn de nemulţumire faţă de salarii, timpul de lucru excesiv, supranormat, condiţiile de muncă improprii şi agresiunile cu care se confruntă personalul medical. La protestele organizate de Federaţia „Hipocrat” vor participa peste 7.000 de persoane la nivel naţional. Alături de medicii din sistemul public de sănătate sunt şi medicii de familie, care şi-au anunţat solidaritatea, nemulţumiţi de noul Contract-cadru 2016-2017.
Aceasta este însă doar prima etapă în calendarul de proteste anunţat de Federaţia „Hipocrat” şi, în situaţia în care nu se va ajunge la nicio înţelegere cu Guvernul, există posibilitatea declanşării grevei generale.
Solicitările Federaţiei „Hipocrat” şi ale Camerei Federative a Sindicatelor Medicilor din România vizează aplicarea prevederilor Legii 284/2010 privind salarizarea unitară din sectorul bugetar şi în sănătate, în sensul reîncadrării personalului având ca valoare de referinţă salariul minim-brut pe economie de 1.250 lei; acordarea tuturor sporurilor specifice, calculate la salariul actual, precum sporul de condiţii deosebite de muncă, sporul de doctorat; respectarea normei de muncă şi a timpului de muncă şi de repaus, reducerea până la eliminare a deficitului de personal. Lipsa personalului din sistemul sanitar duce la o normă de muncă destul de mare, mai mult volumul de activitate este mult mai mare pe perioada de înlocuire; Asigurarea în regim gratuit a serviciilor medicale acordate personalului angajat în sistemul de sănătate; Creşterea valorii decontate pentru serviciile medicale din spitale, ambulator şi medicina de familie.
De asemenea, sindicaliştii solicită creşterea valorii serviciilor medicale decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate către spitale, ambulator şi medicina de familie, în conformitate cu ponderea cheltuielilor salariale la majorarea salariilor efectuate, printr-un act normativ.
Sindicaliştii solicită, printre altele, eliminarea deficitului de personal
O altă problemă este reîncadrarea personalului pentru care cadrele medicale cer să se ia ca valoare de referinţă salariul minim brut pe ţară garantat în plată, la care să se aplice coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare. S-ar elimina astfel diferenţele de salarizare atât în cadrul aceleaşi instituţii cât şi în instituţii diferite şi toate celelalte disfuncţionalităţi legate de salarizare. De asemenea, salarizarea personalului medical şi auxiliar medical ar trebui să se facă în mod corespunzător studiilor, gradelor/treptelor profesionale şi gradaţiilor, pe principiul la pregătire egală – plată egală. Reprezentanţii Federaţiei „Hipocrat” mai cer ca sporurile acordate salariaţilor pentru condiţii deosebite de muncă să se acorde în procent la salariul stabilit de lege.
Printre revendicări se mai numără plata orelor de gardă efectuate de personalul medical superior în afara normei de lucru, care să se facă în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial de lucru. Pentru eliminarea deficitului medical superior cadrele sanitare propun scoaterea posturilor la concursul de rezidenţiat în funcţie de necesităţile fiecărei unităţi sanitare publice. Prioritate au cei care intră în sistem.
Şi medicii sunt în grevă japoneză
Medicii cer salarii comparabile cu cele al magistraţilor (cum prevede legea 284/2010) în maximum un an de zile. Raportarea trebuie făcută la salariul minim pe economie care este singurul stabilit prin lege. Printre revendicări se mai numără recompensarea pentru programul suplimentar şi orele de gardă care trebuie să fie clar perceptibilă, adică plata orelor suplimentare şi a orelor de gardă trebuie să fie peste nivelul tarifar al orelor din timpul normal de lucru; pentru medicii care fac naveta decontarea cheltuielilor de deplasare, iar pentru cei care vor să se stabilească într-o altă localitate facilităţi pentru locuinţă; specializările, supraspecializările, cursurile, cheltuielile legate de creşterea pregătirii profesionale să fie suportate de angajator, angajatul urmând să profeseze o perioadă sub un contract ferm cu angajatorul care a suportat cheltuielile de pregătire profesională; stabilirea clară a statutului medicului care lucrează în sistemul public şi în cel privat, a medicilor care sunt şi cadre universitare; reglementarea clară a timpului de lucru.
