Puţini sunt poate analiştii scrupuloşi, care şi-ar fi imaginat, doar cu nişte ani în urmă, un asemenea moment istoric, conferit de vizita preşedintelui american, Barack Obama în Cuba – printre ultimele bastioane ale comunismului –, după peste 5 decenii de îndârjită confruntare. Şi totuşi, de ieri, pe aeroportul “Jose Marti”, din Havana, Barack Obama a devenit primul preşedinte american în exerciţiu care păşeşte pe teritoriul cubanez, după Calvin Coolidge în 1928, când participase la un summit pan-american. Acompaniat de soţia sa, Michelle şi cele două fiice Malia şi Sasha, Barack Obama – promotor al dialogului în diplomaţie –, care va merge şi în Argentina, doreşte un mesaj adresat poporului cubanez şi, în acelaşi timp, o consolidare a spectaculoasei reîncălziri, după decembrie 2014, cu Cuba lui Raul Castro. Dacă acesta din urmă nutreşte speranţa atragerii de investitori americani pentru evitarea naufragiului sistemului, rămâne de văzut ce poate propune omologului american, deşi există părerea că regimul castrist nu va schimba mai nimic în materia libertăţii de exprimare şi practicilor democratice. Gestul lui Barack Obama de a vizita Cuba, înaintea încheierii celui de al doilea mandat, văzută ca un “inamic” decenii de-a rândul, este plin de semnificaţii. Şi unele scapă. Mai ales că, deocamdată, embargoul impus insulei după 1962 nu este ridicat şi demersul depinde de Congres, dominat de republicani. Se spune totuşi că lanţul hotelier Starwood ar fi obţinut “undă verde” din partea Departamentului Trezoreriei pentru a deschide două hoteluri la Havana, devenind astfel prima multinaţională americană instalată în Cuba după revoluţia castristă în 1959. De altfel, turismul a explodat şi aproape 3,5 milioane de turişti s-au înregistrat anul trecut, creşterea fiind de 17%. Mai mult, 161.000 (peste 77%) americani au vizitat Cuba. Geneza “momentului actual” s-ar putea spune că a început pe mandatul preşedintelui Bill Clinton şi Madelaine Albright, în memoriile sale “Doamna secretar de stat“, relatează cum la începutul anului 1999 s-a permis expedierea de bani, de către orice cetăţean american, multiplicarea zborurilor directe înspre şi dinspre Cuba, precum şi vânzarea de alimente, pentru prima dată după patru decenii. Fascinantă i s-a părut intervenţia scriitorului Laureat al Premiului Nobel Gabriel Garcia Marques, “un bărbat frumos, cu părul cărunt şi cu o figură inteligentă”, prieten al lui Fidel Castro, care căuta un motiv pentru reconcilierea cu SUA, dar nu o putea face cu embargoul în vigoare. În 2002, sub impulsul fostul preşedinte Jimmy Carter, care pleda pentru o deschidere a regimului, s-a mai încercat câte ceva, dar încă trena amintirea “crizei rachetelor din 1962” şi debarcarea din “Golful porcilor”. Barack Obama are prevăzut un discurs, pentru mâine, în marele teatru al Havanei, în faţa camerelor de televiziune cubaneze, o întâlnire cu dizidenţii cubanezi la sediul ambasadei, pentru a discuta “direct” drepturile omului cu Raul Castro. Havana este însă în sărbătoare, drapele americane se zăresc pe arterele sale, precum şi fotografii cu Raul Castro şi Barack Obama. Grupurile muzicale virtuoase îşi vor etala talentul sub cerul liber, iar un meci de baseball între selecţionata Cubei şi echipa americană Tampa Bay Rays din Liga majoră (MLB) va avea în tribune pe Barack Obama. În fine, vizita preşedintelui venezuelean, Nicolas Maduro, vineri şi sâmbătă, pentru un mesaj de solidaritate cu Cuba, aliatul socialist, într-o retorica anti-imperialistă şi apoi o declaraţie belicoasă a şefului diplomaţiei cubaneze, Bruno Rodriguez, cum că nu vor fi discutate chestiuni de politică internă, nu constituie un semnal de bun augur. Washingtonul şi Havana au restabilit relaţiile diplomatice din iulie 2015, când secretarul de stat american John Kerry s-a deplasat la Havana. Prezenţa lui Obama în Cuba este considerată una istorică pentru Casa Albă, actualul preşedinte scriind o pagină de istorie veritabilă.
