Doamna Merkel, preţuită… când n-a mai fost cancelar!

Fostul cancelar german (2005-2021) Angela Merkel şi-a lansat cu o relativă întârziere, şi la Bucureşti, volumul de memorii „Libertate. Amintiri” (ed. Litera, 2024), printr-un dialog incitant, întins pe durata a o oră şi 30 de minute, cu diplomatul Emil Hurezeanu (fost ambasador la Berlin şi Viena), în sala arhiplină a Ateneului Român. Premergător, în cursul zilei, preşedintele Nicuşor Dan o primise la Palatul Cotroceni, pe doamna Merkel, în cadrul unei întâlniri considerată, în evaluarea personală, ca „foarte fructuoasă”. Fireşte, fostul cancelar german, de reală anvergură politică, n-a mai etalat la Ateneul Român aplombul din vremea în care „chiar era ascultată” şi UE avea o locomotivă franco-germană, recunoscută, în bună stare de funcţiune. Doamna Merkel a fost un cancelar european ascultat. Şi când anumite opinii ale sale n-au fost împărtăşite, ele au fost luate în seamă. A asigurat pacea pe continent, prosperitatea economică, o rezonabilă relaţie cu Washingtonul, chiar cu Donald Trump la primul mandat al acestuia. A evitat, cum era şi firesc să comenteze direct negocierile politice din România, dar a spus că îşi doreşte ca ţara să aibă din nou un premier ales. La 18 ani, de la summit-ul NATO, găzduit de Bucureşti, fostul cancelar german a argumentat reticenţele sale, în tandem cu cele ale lui Nicolas Sarkozy, la acordarea Planului de Acţiune pentru Aderare (Membership Action Plan, MAP) Ucrainei şi Georgiei. Şi chiar dacă primeau Membership Action Plan nu li se aplica art. 5 din Tratatul NATO. Nu s-a referit deloc, în pofida provocării, la declaraţia lui Volodimir Zelenski după Bucha (interesant moment), în care i s-a pronunţat numele. Întrebată despre dependenţa de gazul rusesc, Angela Merkel a explicat –la Bucureşti- că tranzitul se făcea prin Ucraina, iar fostul preşedinte ucrainian Petro Poroşenko i-ar fi mărturisit că ţara sa are nevoie vitală de taxele pe care Kievul le percepe pentru tranzit. A susţinut proiectul Nord Stream I, dar în cazul Nord Stream II, care urma să dubleze cantitatea de gaze ruseşti pe aceeaşi rută, discuţia a fost mai complicată. Ambele conducte sunt nefuncţionale, în urma sabotajului de acum cunoscut. Angela Merkel a făcut indiscutabil politică… mare. Vocea ei a contat şi Europei i-a mers bine. Întrebată dacă ar putea fi un negociator UE în discuţia cu Vladimir Putin a răspuns fără echivoc: în nici un caz, fiindcă pe Putin îl poate confrunta doar cineva care are o funcţie de decizie cu puterea celei pe care o deţine liderul de la Kremlin. Un răspuns de circumstanţă, care explică absenţa Europei de la negocierile de pace, dintre Rusia şi Ucraina, în pofida faptului că are un şef al diplomaţiei în persoana lui Kaja Kallas, evident neluată în seamă, în nici o împrejurare. Oricâtă consideraţie merită în continuare fostul cancelar german, nu putem trece cu vederea că şi-a schimbat în nu puţine rânduri unghiul de abordare al relaţiilor complexe, din punct de vedere diplomatic, avute cu Kremlinul, efect al unei rezonabile coabitări. Economia germană, pe mandatul ei de cancelar, chiar a… duduit. Dacă AfD profită de pe urma stagnării economiei, fiindcă aşa se spune, atacul recent cu drone cu explozibil, de la aeroportul Leipzig / Halle, este atribuit oficial Rusiei. Şi atribuirea o fac, pe baza probelor deţinute, miniştrii Johann Wadephul şi Alexander Dobrndt, adică şeful diplomaţiei şi ministrul de Interne. Şi tensiunile între Moscova şi Berlin au devenit chiar periculoase.