Deputatul liberal Mihai Voicu, faţă cu „reacţiunea”!

Din când în când, deputatul liberal de Dolj Mihai Voicu mai screme câte o declaraţie oloagă, care răzbate în spaţiul public. De regulă pe la posturile de televiziune, unde are calitatea de invitat, pentru a livra platitudini ţanţoşe şi nimic altceva. În Dolj, Mihai Voicu este considerat „venetic”, dar nu este singurul parlamentar cu acest statut şi, pe deasupra, deţine şi calitatea de preşedinte al liberalilor din teritoriu care, din exces de armonie, n-au fost în stare să-şi desemneze un băştinaş. La o primă vedere, dar şi la următoarele, Mihai Voicu lasă o impresie ambiguă, defazată standardelor de actualitate, dorindu-se încadrat în moda ideologică rentabilă, prin limbajul amabilităţii ipocrite. Aferat, cu o bună impresie despre sine – navalidată – rupt realmente de problematica judeţului, deputatul liberal uită premeditat o realitate care n-ar trebui ocultată, chiar dacă debutul primăverii îi induce şi o excitare euforică. Oricum, n-are memoria în sevraj. De pildă, a cam avut probleme să ajungă deputat, chiar sub sigla USL, în colegiul în care a candidat, fără a fi plantat „un pom” de când pierde vremea prin Parlament. Cu aport similar sunt şi alţi congeneri ai domniei sale, nu doar de la liberali. Faptul că un grup de primari i-au întors spatele, nemulţumiţi de ruperea USL, dar şi de „bălmăjeala” proferată, în încercarea de a înlocui prin obedienţă şi minciuni realitatea şi adevărul, îi crează o problemă. Marin Vintilă – Poiana Mare, Gheorghe Mungiu – Ciupercenii Noi, Iulian Bălteanu – Desa, Cristina Antonie – Bistreţ, Puiu Calafeteanu – Pleniţa, Ion Răcăreanu – Brădeşti, Dumitru Marcu – Goicea, ca să ne oprim la aceştia, sunt, în orice ierarhizare, competenţe administrative şi, scuzată fiindu-ne expresia frustă, „scule de primari”. Bine văzuţi în localităţile menţionate de oamenii locului, care i-au investit şi reinvestit cu încrederea lor. „Că electoratul nu-şi schimbă opţiunile” sau „asta nu va schimba bazinul electoral anti-PSD”, cum glăsuieşte, fără să sughită, Mihai Voicu, acestea sunt raţionamente nu infantile, cât ilogice, de parcă toate cuvintele sunt dispuse în ordinea de bazar prin pura alăturare întâmplătoare. Adică, în traducere liberă, arguţia lui Mihai Voicu ar sugera că „moare lumea, înnebuneşte de dreapta pe care o reprezintă domnia sa, pe aceste meleaguri”. Numai că se preface a nu înţelege demersul unor primari liberali, deşi lângă aceştia trebuiesc lipiţi şi consilierii locali, încă „nedeconspiraţi”: nu mai are susţinerea lor. Că a defectat deputatul Cosmin Enea „e pagubă în ciuperci”. Şi aşa era declarat incompatibil de ANI. Dar când primarii unor mari comunităţi doljene, care nu demisionează din partid, din cauza restricţiilor legii, „îţi spun la revedere” şi pentru că treci rar pe la ei, nu ţii seama de doleanţele lor, nu poţi rezolva vreo problemă concretă, grupul parlamentar din care faci parte nu promovează vreo iniţiativă legislativă notabilă, ci doar trăncăneşti, dintr-o bulimie verbală, crezându-te deştept, îţi atragi singur stigmatizarea. Şi o reală nedumerire la tot noianul de fente politice executate, deunăzi, de Mihai Voicu: „Legat de primarii PNL care vor susţine PSD, nu e prima dată când aceştia sunt victimele unui sistem de presiune”. Din partea cui? A reprezentantului Guvernului în teritoriu, Marius Deca, desemnat chiar de Mihai Voicu, a preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, derobat de orice funcţie politică efectivă, a preşedintelui PSD Dolj, Claudiu Manda? Aceştia reprezintă „reacţiunea”? Mihai Voicu devine ridicol nu doar când vorbeşte, dar de la o vreme şi când tace.