Întâlnirea de astăzi, de la Geneva, într-un climat de tensiune extremă, dintre şefii diplomaţiilor rusă şi americană, Serghei Lavrov şi Antony Blinken, de acum bune cunoştinţe, a adus, potrivit cotidianului helvet „Le Temps” cu aceia doi generali care deplasează diviziile pe un plan pus pe masă în aşteptarea succeselor. Întâlnirea era considerată ca fiind crucială pentru dezamorsarea crizei ucrainiene. A durat mai mult de două ore. Pe scurt, europenii şi americanii acuză Moscova de pregătirea „unui atac iminent în Ucraina”, dar Kremlinul respinge acuzaţiile şi afirmă că se apără împotriva expansiunii NATO. Discuţia a durat mai mult de două ore. Mai nou, pentru desescaladarea crizei ucrainiene, Moscova a cerut imperativ retragerea trupelor NATO din Bulgaria şi România „fără nici o ambiguitate”. Pentru a se reveni la situaţia din 1997 când ţările respective nu erau membre NATO. Klaus Iohannis şi premierul Nicolae Ciucă s-au întâlnit la Cotroceni, pentru a discuta despre situaţia de securitate în regiune în contextul tensiunilor crescânde la frontiera Rusiei cu Ucraina. Pesimist în privinţa discuţiilor antamate, Serghei Lavrov spunea că nu se aşteaptă la niciun progres, în dialogul său cu omologul american. La rândul său Antony Blinken a promis un răspuns unit, rapid şi sever al Washingtonului şi aliaţilor săi, dacă Ucraina este invadată. Dar aceste detalii se ştiau. În ultimele zile presiunea a fost ridicată sensibil prin exerciţiile militare din Belarus, cyberatacurile lansate în Ucraina şi alte manevre de destabilizare. Kievul a acuzat chiar astăzi dimineaţă Moscova de creşterea livrărilor de armament şi echipamente militare separatiştilor ruşi din estul Ucrainei. Americanii şi europenii afirmă că Moscova a deplasat aproape 100.000 de militari în vederea unei potenţiale invazii, în plus serviciile de informaţii americane menţionează că Rusia a infiltrat agenţi în estul Ucrainei pentru a conduce operaţiuni de sabotaj, vizând crearea unui pretext pentru o ofensivă. Kremlinul a negat şi asemenea intenţii. O declaraţie belicoasă a lui Serghei Lavrov, adjunctul ministrului rus de Externe, făcută presei: „Rusia nu se teme de nimeni, nici chiar de SUA”. Ce vrea Putin? Masând 100.000 de militari la frontiera ucrainiană, Moscova a creat o tensiune fără precedent în Europa, după multe decenii. Reclamă garanţii „beton”, garanţii concrete scrise, conform cărora NATO să renunţe la orice prezenţă sau extinderea în estul european. Kremlinul ştie că o asemenea exigenţă este inacceptabilă din partea americană şi europeană, după cum s-a văzut. Trecem peste faptul că, într-un asemenea context, Kremlinul s-ar declara învingător într-un război care n-a existat. La exigenţele sale Moscova aşteaptă un răspuns „săptămâna viitoare”. Cum s-a ajuns la situaţia de faţă e o discuţie lungă, exacerbată după realipirea Crimeei în martie 2014 la Rusia, în urma unui referendum nerecunoscut de ţările occidentale. Premergător însă Kievul comisese o eroare: o lege prin care limba rusă pierdea statutul de a doua limbă oficială în regiunile din est, era promovată pe 23 febriarie 2014. O inepţie a noilor conducători ai Kievului pe fondul Maidanului la care Vladimir Putin nici nu visa. Două entităţi de pe teritoriul Ucrainei, republica populară Donetk şi republica populară Lugansk şi-a proclamat independenţa generând un război care a făcut peste 13.000 de morţi. Şi totuşi ce vrea Putin sau care e strategia lui? Împiedicarea lărgirii NATO în fostele ţări ex-URSS, mai exact formarea unui cordon de securitate din ţări neostile. Dar definiţia „de ostilitate” este una largă. O ţară ex-componentă a URSS, cu o democraţie funcţională, poate fi percepută ca ostilă, pentru că nu se doreşte sub umbrela Moscovei. Un război hibrid a fost livrat Ucrainei de Rusia după 2014. Şeful diplomaţiei americane, în deplasările sale la Kiev a pledat în favoarea unei înţelegeri pacifiste. SUA a deblocat 200 milioane de dolari ajutor suplimentar pentru Ucraina, iar Franţa a promis că „nu va lăsa Ucraina singură”. Regatul Unit a anunţat de asemenea trimiterea de armament Ucrainei. Pentru ieşirea din impas, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a invitat Rusia la noi discuţii. Se vorbeşte şi de noi sancţiuni economice, financiare şi militare. De data aceasta sancţiuni grele, mai exact sancţiuni bancare fără precedent, care ar face imposibile tranzacţiile în dolari. Dar Rusia suferă sancţiuni după 2014, emiţând şi ea contrasancţiuni. În orice caz Moscova demonstrează că nu-şi schimbă comportamentul pe scena internaţională. Mai nou, proiectul Nord Stream, gazoductul prin care Rusia este raliată Germaniei este blocat şi după toate aparenţele Berlinul şi Parisul se opun intrării Ucrainei în NATO, favorizând dialogul. Ţările baltice şi Polonia sunt favorabile admiterii Ucrainei. Greu de presupus însă că negocierile de astăzi au depăşit punctul mort.
