Îl putem ajuta să aibă o viaţă normală – Gabriel s-a născut cu paralizie cerebrală

Încă de când a venit pe lume, destinul a fost unul prea dur pentru micuţul Gabriel. Mama lui, Gabriela, o femeie de numai 23 de ani care aducea pe lume cel de-al doilea copil, s-a stins la naştere. Ce a urmat de atunci nu poate fi numit decât calvar. Băiatul, care duce în fiecare zi o luptă cu propria-i viaţă, a fost diagnosticat de la naştere cu tetrapareză spastică, epilepsie simptomatică şi încă alte câteva afecţiuni. Tatăl a plecat în Italia, singurul lui sprijin fiind acum bunica şi surioara Mihaela. 

Gabriel Marian Geambaşu are doar 5 anişori, nu merge, nu vorbeşte, nu îşi ţine capul, nu stă în şezut. Îl poartă bunica pe braţe şi, din când în când, surioara. Îl strigă pe nume şi copilul întoarce privirea şi zâmbeşte. Iar când îi vine surioara de la şcoală se agită şi dă din mânuţele firave de parcă ar vrea să o îmbrăţişeze. Apoi rămâne inert, pentru că are paralizie cerebrală, după cum spune bunica, Mariana Nedelcu.

Mama a murit la naştere

Drama familiei Geambaşu a început pe 15 august 2007, zi în care Gabriela Geambaşu s-a prezentat la Spitalul Municipal din Calafat, pentru a da naştere celui de-al doilea copil. Din cauza neglijenţei medicului care i-a urmărit sarcina încă din prima lună, toată fericirea pe care un copil o aduce în sânul unei familii atunci când vine pe lume s-a transformat într-o adevărată tragedie. După numai câteva ore, în urma complicaţiilor apărute, Marian Gabriel Geambaşu s-a născut cu paralizie cerebrală, iar mama lui a murit. „Când a mers la doctorul Simona Colcea, care o avusese sub supraveghere de-a lungul celor nouă luni de sarcină, aceasta a spus să mai aştepte ceva timp până când o va băga în sala de naştere, pentru că ea merge acasă, că îşi serba fiica. Nora mea s-a chinuit groaznic până când asistentele au insistat şi a venit doctorul de acasă. Pe la ora 19.30 a ajuns, în sfârşit, doctorul la spital. După ce a băgat-o în sala de naştere am văzut cum se agitau toţi. Nimeni nu îmi spunea nimic. La un moment dat, a ieşit cineva şi mi-a zis că trebuie să o ducă la Craiova, dar pe drum a murit nora mea”, povesteşte cu lacrimi în ochi Mariana Nedelcu, rememorând momentele tragice. Familia femeii a depus plângere la Colegiul Medicilor Dolj şi la Poliţie, dosarul fiind acum la o instanţă din Timişoara, după ce avocatul soţului victimei a cerut strămutarea de la Judecătoria Calafat, unde s-a dat câştig de cauză medicului acuzat de moartea tinerei mame.

“Vreau să aibă şi el o şansă…”

În urma diagnosticului pus de medici, Marian Gabriel Geambaşu, în vârstă 5 ani, are nevoie de tratament de recuperare. El nu vorbeşte, gândeşte ca un copil de şase luni şi este dezvoltat ca un copil de trei ani. Copilul scoate sunete neaccentuate, întinde mâinile, dar palmele nu se deschid. Este firav, cu ochii senini. Trupul lui mic parcă a înţepenit în nemişcare. Acum ar fi trebuit să fie un băieţel zglobiu care bate mingea, care aleargă, se caţără şi pune nenumărate întrebări. Dar nimic din toate astea nu se întâmplă. Bunica nu-şi permite să plătească toate tipurile de tratament recomandate de medici, copilul face doar kinetoterapie, care este gratuită, şi încă un fel de tratament pentru care medicul nu a vrut să ia bani.

“Luptă în fiecare clipă să supravieţuiască, este cuminte şi aşa de blând, dar mi-aş fi dorit să-l văd şi pe el ca aleargă cu alţi copii, că se bucură de tot ce e în jurul lui. Aş fi vrut să aibă o copilărie frumoasă… Dar aşa a vrut Dumnezeu… Eu încerc din răsputeri să fac ceva pentru el. Am reuşit cu ajutorul celor din jur să merg cu el la Gura Ocniţei la recuperare, la un centru, dar mai mult nu pot. De cinci luni am venit la Centrul de Recuperare din Craiova, însă şi aici facem doar kinetoterapia, pentru că este gratuită, altceva nu îmi permit. Vinerea mai face încă un tratament la o clinică particulară, acolo nu a vrut să îmi ia medicul bani din milă. Mă doare sufletul când văd că alţi copii se recuperează pentru că fac toate tratamentele… Vreau să aibă şi el o şansă, dar este peste puterile mele”, spune bunica, Mariana Nedelcu.

Din luna mai a acestui an, femeia, de loc din Seaca de Câmp, locuieşte în Craiova împreună cu nepoţii din mila unei persoane care a lăsat-o să stea într-o cameră dintr-un bloc din centrul oraşului. Singurul venit al familie este indemnizaţia copilului şi ajutorul de la stat, care nu înseamnă nici măcar 600 de lei. Tatăl copiilor a plecat în Italia, iar pe micuţi are de gând să-i lase în custodia bunicii. Bani le trimite foarte rar, la câteva luni, şi atunci sume foarte mici, care nu acoperă nici măcar strictul necesar.

Mariana Nedelcu nu se plânge că şi-a sacrificat viaţa pentru cei doi nepoţi. Singura ei nemulţumire şi singurul neajuns sunt banii. Cei care vor să-i ajute o pot face donând orice sumă în contul deschis la BRD, Cod IBAN RO12BRDE170SV88285531700 (lei), titular Mariana Nedelcu. De asemenea, cei interesaţi pot suna la numărul de telefon 0768.99.84.35.