Primăriţa Craiovei văzută de… şeful „Caţavencilor”

Mărturisesc că, de-a lungul vremii, am citit destule articole, eminamente simpatice, să le spun aşa, semnate de Doru Buşcu, dar puţine dintre ele au transmis, tranşant, un mesaj de factura celui intitulat „Cum ridici un oraş?”. Doru Buşcu se lasă greu îndoit, în orice polemică şi atunci când –din varii motive- trebuie să o facă. Descrie corect sau aproximativ corect, fără înflorituri „tabloul” de astăzi al Craiovei, prin raportarea la cel de ieri, mult mai cenuşiu sau mai trist. (…)”Tranziţia de la comunism la ceea ce a urmat după comunism a pus la pământ moralul craiovenilor. Pînă nu demult, Craiova a trăit în mîhnire şi irelevanţă, acoperită de giulgiul provinciei. Un oraş cu clădiri decolorate şi faţade scorojite, bîntuit de pungi de plastic, de şomaj şi de regretele trecutului, descurajat şi fără planuri de viitor”. Şi da şi nu, din punctul nostru de vedere. Şi Doru Buşcu îşi continuă descrierea. Craiova e curată ca lacrima, colorată prin zugrăveli noi şi de verdeaţă, are parcuri. Arterele principale par măturate de maniaci, centrul e reabilitat, clădirile cu valoare istorică sunt restaurate ca la carte. Sunt menţionate muzeele Craiovei, evident bijuteria naturală, Parcul „Romanescu”, Târgul de Crăciun, Festivalul Internaţional „Shakespeare”. Pe scurt: o renaştere a Craiovei, graţie unei voinţe administrative şi a unui puţin… fanatism. Care are un nume: Lia Olguţa Vasilescu. Aşa cum arată cifrele şi faptele cea mai mare parte a craiovenilor sunt gata să o voteze… până la moarte, spune Doru Buşcu. Cum până acum, nimeni dar absolut nimeni, nu l-a acuzat pe Doru Buşcu de „obiceiuri proaste”, îi dau dreptate. Nu doar că a văzut bine ceea ce trebuia văzut, dar chiar a fost impresionat, de ceea ce a văzut.