Dacă socialiştii premierului Pedro Sanchez au primit „o mână de ajutor”, după negocieri de o noapte, la alegerea preşedintelui Parlamentului nou ales, în urma alegerilor legislative, în persoana Francinei Armengol, din partea deputaţilor Junts per Catalunya (Împreună pentru Catalonia), condiţia pusă a fost solicitarea guvernului spaniol ca limbile bască, catalană şi galiziană să devină limbi oficiale, în cadrul instituţiilor europene. Ministrul afacerilor de Externe, Jose Manuel Albarez a înaintat propunerea preşedintei Comisiei Europene şi va fi trecută pe ordinea de zi a proximei şedinte a Consiliului pentru afaceri generale de la Bruxelles, pe 19 septembrie. Cei 7 deputaţi ai Junts sunt decisivi pentru PSOE şi aliatul său Sumar, în vederea reinvestirii lui Pedro Sanchez, în săptămânile viitoare ca premier. Guvernul spaniol s-a angajat, încă de anul trecut, în demersuri stăruitoare pentru recunoaşterea limbii catalane la Bruxelles, dar nu şi-a oficializat cererea. Şi mai mult ca sigur că demersul va rămâne simbolic, fiind necesar un vot unanim al Consiliului şi nu puţine state s-ar putea arăta reticente. Dacă solicitările Junts sunt mult mai complicate şi realmente insurmontabile, ele prevăzând un referendum pentru autodeterminare şi o amnistie pentru toţi cei urmăriţi penal, după eşecul tentativei de secesiune, în schimb se probează că exilatul catalan Carles Puigdemont deţine cheia viitorului guvern. Partidul său Junts per Catalunya (Împreună pentru Catalonia) are 7 mandate din 350, în Parlament. Suficiente însă pentru a bloca o eventuală reinvestire a guvernului Sanchez, dacă îşi combină voturile cu cele ale PP (Partidul Popular) şi Vox (extrema dreaptă). Carles Puigdemont în continuare urmărit penal, pentru organizarea referendumului interzis, din 1 octombrie 2017 şi vizat de două acuzaţii grave –nesupunere, pentru că a ignorat avertismentul justiţiei şi delapidare gravă (infracţiune pedepsită cu 12 ani închisoare) pentru că a folosit fonduri publice în organizarea referendumului pomenit-, stabilit în Belgia după ce a fugit din ţară, conduce în continuare fostul partid. La rândul lor, baronii populari din PP nu renunţă, dar şi şansele acestora sunt anemice. Acordul cu PSOE pentru preşedinţia Congresului a complicat lucrurile în tabăra independentiştilor, unde Esquera Republicană şi Junts se acuză reciproc. „Linia roşie”, în negocieri a devenit o lege de amnistie pentru toţi cei implicaţi, în cauza referendumului ilegal de autodeterminare, ţinut la 1 octombrie 2017. Liderul Junts per Catalunya, Carles Puigdemont a cerut să precizeze, într-un mesaj X, pe reţeaua de socializare numită anterior Twitter, că nu va scădea tonul revendicărilor sau poziţiilor sale „Junts nu s-a întors la ghişeu”. La rândul său o deputată ERC în Congres, Tereza Jorda, a spus într-un interviu că fără o lege de amnistie nu va exista investiţia lui Pedro Sanchez. Lucrurile sunt extrem de complicate şi din punct de vedere juridic. Fiindcă o presupusă amnistie ar însemna blocarea proceselor aflate pe rol. Aşadar, după runda câştigată de PSOE şi Sumar, care deţin majoritatea în birou, instituţia care controlează agenda şi desfăşurarea dezbaterilor, o a doua negociere va fi lungă şi complexă. Juriştii se îndoiesc de fezabilitaea unei legi care să elibereze pe inculpaţii sau condamnaţii pentru referendumul ilegal. O condiţie necesară, dar nu suficientă pentru ipotetica investire a lui Sanchez la un nou mandat a fost îndeplinită. Dar atât şi nimic mai mult.
