Alb albaştrii sub lupă, după Craiova – FC Argeş 1-0

0
439

Pigliacelli – Când se apropie de finalul contractului, parcă arată forma cea mai bună, etalată şi când a sosit în Bănie. Evoluţii foarte bune în Cupă şi în Supercupă pentru el, confirmate şi în prima etapă, când a intervenit excelent de câteva ori. A fost din nou “omul meciului”. Poate că e motivat şi de venirea lui Lazar. În acest moment, italianul merită să fie titular, după formă. Ca şi perspectivă, având un portar de valoare, care a semnat pe termen lung, şi unul care se află pe final de contract, prima opţiune ar trebui să fie Lazar. E greu de acceptat pentru un portar de naţională să vină să stea rezervă. Oricum, sunt puţine echipe în lume care au în lot doi portari de acelaşi nivel, niciunul neacceptând statutul de rezervă. Există şi varianta „îngrăşării porcului în ziua de Crăciun” în cazul lui Pigliacelli, clubul încercând să-l forţeze pentru a i se umfla preţul pe ultima sută de metri, ca să-l vândă până la încheierea perioadei de transferuri, fiindcă apoi va intra în ultimele 6 luni de contract.

Vlădoiu – Pentru el, elocventă e faza în care a urcat aproape de careul advers, Nistor i-a pasat „în gaură”, şi centrarea, deşi simplă, a ajuns în primul adversar. Vrea, dar nu prea are cu ce…

Bălaşa – LPF l-a inclus în echipa etapei. Poate „specialiştii” de acolo au fost impresionaţi de simularea fundaşului când l-a tamponat Lupeta, s-a aruncat de parcă-l lovise Mayweather. S-a mai „evidenţiat” când l-a scăpat pe acelaşi Lupeta din marcaj, la cea mai mare ocazie a oaspeţilor, după ce Pigliacelli a respins şutul Işfan, care fusese servit de Mateiu.

M.Constantin – Deşi este de multe ori un fundaş sigur, de data aceasta a făcut un meci slab. Din start, a ratat mingea lungă cu care Argeşul a început jocul, l-a bruscat şi pe Vătăjelu şi a prilejuit prima mare ocazie a oaspeţilor, şutul lui Lupeta. Pe final a ratat alunecarea la intercepţie şi tot Lupeta a scăpat, dar a tras pe lângă. A simţit şi el ziua modestă şi a trimis câteva ghiulele în tribună, să nu se complice, deşi nu avea adversar prin preajmă. Oricum, la vârsta sa şi ţinând cont că vine şi după accidentare, ar trebui odihnit, mai ales la ritmul cu trei meciuri la un interval de 7-10 zile. Este oricum şi Găman, care trebuie „rulat”.

Vătăjelu – A revenit la forma pe care o etala când s-a întors la Craiova din Cehia. E depăşit pe ambele faze, s-a şi accidentat, în acest ritm nu se mai explică păstrarea sa la echipă.

Bancu – A intrat bine, a dinamizat atacurile, a mai apărut în flanc, a avut câteva servicii bune, dar şi pe apărare în zona sa au fost unele probleme. Tofan a avansat acolo, a pasat, a şutat, a părut cel mai periculos piteştean, din postura de fundaş dreapta. Bancu nu este încă la nivelul său obişnuit, dar nici nu avea cum, vine după o pauză de două luni.

Mateiu – Numai Ouzounidis înţelege ce caută acest Mateiu în echipă. Chiar şi în lot. E bezmetic, nici măcar din experienţă nu poate ajuta cu ceva. În prima repriză le-a dat pur şi simplu mingea adversarilor, la cea mai mare ocazie a acestora. Nu-i contabilizează nimeni ce face în viaţa privată, poate să consume ce doreşte, dar dacă nu vezi cum prestează personajul pe teren, atunci nu ai treabă cu fenomenul. Nici măcar să se apere nu poate, nici un marcaj decent nu poate asigura. Pe final, Işfan a tras de lângă el şi putea egala, dar a blocat Pigliacelli. Problema e că nici rezervele lui Mateiu nu sunt acceptabile. Fedele ar putea juca acolo, dar e folosit de grec pe un alt post, aiurea. Bic nu face decât să urle la coechipieri, să preia cu talpa şi să alerge decât când e umbră, deşi când era la Chindia era cel mai bun. Screciu ar fi o variantă în faţa apărării, dar el se accidentează aproape la fiecare meci.

Nistor – S-a mişcat destul de bine, a fost cel care a mai limpezit uneori jocul, a pasat între linii, dar când nu ai niciun fel de strategie de joc, când habar nu ai ce pregăteşti, nici posesie, nici poziţional, nici contraatac, nu prea le poţi imputa multe jucătorilor. Poate decât celor care nu aleargă sau nu-şi câştigă duelurile.

Cicâldău – De când a venit Ouzounidis, nu are un meci întreg la nivelul etalat înainte de sosirea grecului. În scădere evidentă de formă, parcă nu-şi găseşte rolul în teren. Cu atât mai puţin când grecul îl trimite mijlocaş sau atacant stânga, de unde nu reuşeşte nimic, a şi încercat câteva acţiuni acolo, fără izbândă. În acest meci, el a avut totuşi singura ocazie a Craiovei, în prelungiri, din zonă centrală, după o combinaţie cu Bancu.

Câmpanu – A centrat la gol, atât. Unii ar spune că e destul. Nu e. Când dai 500.000 de euro pe Câmpanu, în loc să-l iei pe Sorescu, de exemplu, înseamnă că oamenii din club nu prea au habar de fotbal. Câmpanu putea fi luat gratis de la Alexandria, un an mai devreme, dar „specialiştii” din club nu l-au remarcat în meciurile echipei-satelit, dacă tot a fost atât de apreciat, la o jumătate de milion de euro. Botoşaniul îşi cumpără o echipă întreagă cu banii aceştia şi intră şi cu ea în play-off. La gol, Câmpanu nu pare defel să ştie unde centrează, dar bine că i-a ieşit!

Baiaram – A intrat pe final, a pierdut o minge, a încercat să recupereze şi a făcut fault, fază la care probabil că s-a accidentat. A pierdut şi o bună perioadă de pregătire, tot din cauza unei accidentări, la fel şi la lotul U21, a stat în tribună, acuzând dureri. Poate ar trebui să-şi rezolve problemele medicale înainte să revină.

Koljic – E evident că nu este în formă. Şi după a doua accidentare a avut nevoie de o perioadă mai lungă pentru a-şi recăpăta reperele. Abia după pauza de pandemie a revenit la nivelul său. Probabil şi acum mai are nevoie de timp, nici în amicale şi nici în cele două meciuri oficiale nu a arătat nimic, nici ocazii nu a avut. Oricum, ca să ai ocazii ai nevoie de mingi utile, iar Craiova a avut prima ocazie cu Argeşul în prelungiri, după ce oaspeţii rataseră vreo 7 situaţii de a marca.

Markovic – La ce formă a arătat în amicale, s-ar putea spune că merita să joace mai mult. Deşi are lotul cel mai numeros din ultimii ani, grecul ezită să schimbe. Fiind „spart” dpdv tactic, el mizează pe omogenitatea formulei de bază, nu face modificări în echipă nici de la meci la meci, nici în timpul jocurilor.

Ivan – E singurul jucător care a progresat de când a venit Ouzounidis. Nu a excelat în acest meci, dar a avut acea execuţie de clasă la gol.

Rămânând în „zona Ouzounidis”, a mai observat cineva ce a văzut grecul, şi anume că Universitatea s-ar fi grăbit să ajungă la poarta adversă, respectiv a verticalizat, nu a mai insistat pe posesie? Fiindcă nu am remarcat decât pase haotice şi defensivă aglomerată, în special în prima repriză. Grecul pretinde că îi place jocul bazat pe posesie, pe construcţie elaborată, iar echipa etalează complet opusul, se apără şi cedează mingea, nici măcar contraatacul nu e pus la punct, joacă fiecare „după ureche”.

Screciu – A intrat puţin pe final, nimic de semnalat. Ouzounidis l-a trimis pentru a păstra rezultatul, dar echipa nu ştie nici măcar să se apere organizat, doar aglomerează propria jumătate, atât. Argeşul a avut trei ocazii pe final, chiar şi prin densitatea creată de olteni.