Preţ de 80 de minute, România a fost călcată în picioare de naţionala Elveţiei şi totuşi a scăpat cu viaţă. La Lucerna, “Hop Swiss” i-a tăvălit prin iarbă pe băieţii lui Iordănescu junior, care nu degeaba e băiatul lui Tata Puiu, fiindcă după ce a trecut pe lângă un 7-0, care ar fi fost scorul corect, conform jocului, a plecat cu un punct în vacanţă. O remiză incredibilă, adusă de demarajul fulminant şi clasa indubitabilă ale lui Mihăilă, puse în valoare de pasele inspirate ale lui Moruţan. Accidentările i-au stopat ascensiunea în Italia fostului jucător al Ştiinţei, iar fragilitatea i-a fost confirmată şi în acest joc, fiindcă bucuria excesivă de la golul al doilea i-a produs o ruptură musculară, din cauza căreia va rata Europeanul U21. Dubla de la Lucerna rămâne însă una antologică, portarul lui Bayern Munchen, Sommer, neavând replică la execuţiile lui Mihăilă.
Nu a fost vorba numai de noroc, a fost ceva de domeniul fantasticului, căci România a fost sparring-partner, nu s-a ridicat nici măcar la nivelul arătat de Andorra cu câteva zile mai devreme contra Elveţiei. Tricolorii au avut 30 la sută posesie, aproape exclusiv în propria jumătate şi abia finalul le-a adus cele 3 şuturi pe poartă, singurul corner şi cele două goluri neverosimile. Iar faza celui de-al doilea gol a fost declanşată de o minge care l-a lovit în cap pe Puşcaş! Rezultatul nu e bun, e miraculos, după un final antologic. În prelungiri, România a fost din nou ocrotită de Zeiţa Fortuna, când gazdele au nimerit transversala, dar ar fi putut surclasa orice scenariu de thriller, dacă Olaru nu era oprit prin fault la centru, când scăpase singur spre poartă.
Edi a mai dovedit o dată că nu numai că nu e aluat de selecţioner, dar nici la Liga a III-a nu prea s-ar încadra. Aşezarea cu 5 fundaşi a fost una falimentară, gazdele având superioritate netă la mijloc, unde oricum valoarea unor Zakaria sau Xhaka putea face diferenţa. Când am revenit la un sistem cu 4 pe fund, chit că stânga era stoperul Burcă, măcar am existat pe teren. Indiferent de adversarul pe care l-a întâlnit, România nu a arătat parcă niciodată în asemenea hal, probabil de la acel 1-7, tot în Elveţia, acum 55 de ani. Hazardul, conjunctura ne împing spre Euro, doar că exprimarea din teren şi stategia selecţionerului ne fac să privim cu uluială clasamentul. Pentru calificare nu e suficient însă norocul, iar dacă nu scăpăm de Edi până la toamnă, şi mai mult ca sigur nu o vom face, nu putem emite pretenţii.
Grupa I: Elveţia – România 2-2 (Amdouni 28, 41 / Mihăilă 90, 90+2); Belarus – Kosovo 2-1 (Morozov 73, Ebong 75 / Muriqi 87 penalti); Israel – Andorra 2-1 (Shlomo 42, Solomon 61 / Rosas 52).
Clasament: 1. Elveţia 10 puncte, 2. România 8 puncte, 3. Israel 7 puncte, 4. Belarus 3 puncte, 5. Kosovo 3 puncte, 6. Andorra – 1 punct.
ELVEŢIA – ROMÂNIA 2-2 Au marcat: Amdouni 28, 41 / Mihăilă 90, 90+2
ROMÂNIA: H. Moldovan – C. Manea, Nedelcearu, A. Burcă, Drăguşin, Sorescu (Olaru 73) – I. Hagi (Mihăilă 57), Screciu (Cicâldău 84), N. Stanciu (cpt.), Fl. Coman (Moruţan 58) – Alibec (G. Puşcaş 73). Antrenor: Edward Iordănescu
Arbitru: Daniele Orsato
