Oroarea de pe fundul mării

0
64


Cotidianul italian „La Republica” a postat pe site-ul său un film şocant, realizat de echipa de specialişti care s-a ocupat de recuperarea corpurilor imigranţilor care şi-au pierdut viaţa în naufragiul unei ambarcaţiuni, la 3 octombrie 2013, lângă Lampedusa, în sudul Siciliei. 366 din cei 545 de refugiaţi aflaţi în ambarcaţiune, majoritatea originari din Erytreea, din care multe femei şi copii, şi-au găsit moartea. Tragedia a fost considerată una fără precedent şi ex-premierul italian Enrico Letta a decretat funeralii naţionale. Intervievat de „La Republica”, actualul preşedinte al Consiliului italian de miniştri, Mateo Renzi, a spus: „Aceste imagini mi-au făcut pielea de găină. UE nu poate întoarce capul”. Imaginile, şocante de-a dreptul, care pot fi vizionate, au reaprins o polemică de o rară virulenţă între Roma şi Bruxelles, pe seama dezinteresului evident manifestat de UE în legătură cu miile de imigranţi culeşi din mare de efectivele Marinei militare. Mateo Renzi a tunat de-a dreptul: „Europa care salvează băncile sale, nu poate face ceva pentru femeile şi copii scufundaţi în mare? Europa trebuie să ne ajute. Instituţiile sale nu pot întoarce capul în altă parte”. După ultimul naufragiu, de acum o săptămână, în largul coastelor libiene, ministrul italian de Externe, Federico Mogherini, a vorbit de un „inacceptabil masacru inocent”. Mai dur cu Bruxelles-ul s-a arătat ministrul de Interne, Angelino Alfano, care a atacat-o direct pe Cecilia Malstrom, comisarul european pentru Afaceri Interne, responsabilă cu aplicarea codului Schengen, după ce aceasta a afirmat că n-a primit nici o „solicitare clară” din partea Italiei cu privire la debarcarea imigranţilor pe coastele sale. Furia ministrului, care a acuzat-o că „minte”, nu s-a oprit aici şi a promis că-i va prezenta, la Bruxelles, dosarul. „Sau Europa ne ajută să protejăm frontierele noastre comune, sau dreptul de azil recunoscut de Italia devine valabil pentru toată Europa. Italia nu poate deveni închisoarea refugiaţilor”. Dezbaterea este încinsă şi vizează destinaţia refugiaţilor salvaţi în cadrul operaţiunii „Mare Nostrum”. Lansată la 18 octombrie anul trecut, la câteva zile după tragedia de lângă Lampedusa, în care şi-au pierdut viaţa 366 de imigranţi, înecaţi, această operaţiune, condusă de o singură unitate a Marinei italiene, a permis salvarea a sute de persoane, dar şi deferirea către tribunalele italiene a celor care încearcă să treacă fraudulos frontierele UE. Programul frontalier se numeşte Frontex şi ultimul său bilanţ conţine toate datele unei crize. De la începutul anului trecut, a crescut mereu numărul trecerilor clandestine, dincolo de nivelul atins în timpul primăverii arabe. Fiindcă au intervenit evenimentele din Siria. Peste 22.000 de persoane recenzate în perioada iulie-septembrie 2013, faţă de 41.000 în primul trimestru din 2011. Italia este însă singura ţară care suportă un cost ridicat: 300 euro/zi, adică 9 milioane euro/lună. Tragedia de la începutul săptămânii trecute, la 40 de mile de coasta libiană, în care 17 trupuri au fost recuperate, iar 206 imigranţi din Somalia şi Erytreea au fost salvaţi, este cea mai dură după cea de la Lampedusa, în octombrie anul trecut. Italia ameninţă UE că lasă refugiaţii să intre în spaţiul Uniunii. Dacă lucrurile nu se calmează în Ucraina, şi semnele sunt destul de timide, ne putem aştepta la noi valuri de refugiaţi. Teritoriul UE reprezintă un El Dorado pentru emigranţii din lumea întreagă. Bătaia mare de cap pentru Frontex o dau sirienii, care, într-un ritm de circa o mie pe lună, intră în spaţiul UE. Cu concursul Bulgariei, care nu recunoaşte asta, şi Turciei.