Doamna Janina Sitaru, cunoscând preocupările dumneavoastră, în calitate de secretar de stat pentru Relații Interinstituționale la Ministerul Afacerilor Externe, nu voi începe discuţia noastră ex-abrupto, printr-o întrebare. Îngăduiţi-mi să menţionez, ca preambul, un eveniment petrecut, într-un cadru festiv, la 15 septembrie 2022: este data la care a fost inaugurat oficial Centrul Cultural „Constantin Brâncuşi”, numit şi „Foişorul de sticlă”, conceput ca un centru turistic interactiv, cu ateliere de creaţie, săli de spectacol, de conferinţe şi de expoziţie, după o idee aparţinând cunoscutului arhitect Dorin Ştefan, o lucrare unică în România, concepută integral din sticlă. De ce la Craiova? Fiindcă aşa cum ne încredinţează seniorul exegezei ilustrului sculptor, primul din lume care i-a dedicat o monografie, V.G. Paleolog (Georgescu-Paleologu Vasile) creatorul Coloanei infinite, Mesei tăcerii, Porții sărutului, poate fi revendicat îndreptăţit şi de Craiova, unde Constantin Brâncuşi a petrecut, în prima tinereţe câţiva ani buni (pe lângă slujbele efemere) ca bursier al şcolii de arte şi meserii, unde isprăvile lui au uimit pe maeştri şi profesori şi el însuşi afirma „în Craiova m-am născut a doua oară”. Din Craiova a pornit spre tot mai sus prin artă şi prin învăţătură şi dârzenia ei. De-a lungul timpului presa locală, Radio Oltenia, revista „Ramuri” au găzduit digresiuni savante, patos fulminant, risipă de amintiri din partea lui V.G. Paleolog şi Petre Pandrea, prieteni apropiaţi şi străluciţi promotori ai artei vestitului lor co-regional oltean. Craiova și Târgu Jiu se conturează astăzi ca două repere de pelerinaj internaţional. Cam lungă introducerea…
Ştim că aţi prezidat în iunie anul trecut, la Palatul Parlamentului, întâlnirea având ca temă dosarul de nominalizare a Ansamblului monumental „Calea eroilor”, realizat de Constantin Brâncuşi, pentru lista Patrimoniul mondial UNESCO. Unde ne aflăm momentan cu generosul dumneavoastră demers?
Vă mulțumesc în primul rând pentru oportunitatea de a mă putea adresa cititorilor dumneavoastră cu privire la apartenența și activitatea României în cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Să știți că reuniunea la care faceți referire face parte dintr-un demers mai larg, așa că dați-mi voie să încep, la rândul meu, cu o scurtă introducere.
În ultimul an am depus eforturi constante în vederea creării unor bune practici în materie de informare și de urmărire a problematicii circumscrise și implicit a sporirii relevanței României în plan internațional, prin intermediul UNESCO. Am început prin a aduce la aceeași masă, pentru prima oară, toate instituțiile naționale cu responsabilități directe în problematica UNESCO, unul dintre scopuri fiind, evident, acela de a maximiza șansele României de prezentare cu succes a dosarelor în vederea înscrierii de noi obiective în patrimoniul UNESCO.
Iar anul trecut a fost unul prolific pentru țara noastră, care a reușit să înscrie două elemente în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Este vorba despre „Arta cămășii cu altiță”, dosar al României și Republicii Moldova, succes ce se datorează atât contribuțiilor substanțiale ale experților din cele două țări, cât și demersurilor diplomatice realizate în comun, respectiv „Tradițiile de creștere a cailor lipițani”, dosar multinațional la care România este parte, alături de Slovenia, Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, Slovacia și Ungaria. De asemenea, Ținutul Buzăului a devenit, alături de Țara Hațegului, cel de-al doilea geoparc din România parte a Rețelei Internaționale de Geoparcuri UNESCO, ce include 177 de obiective din 46 de țări.
„Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face”, după cum afirma chiar marele nostru sculptor Constantin Brâncuși, ca să revenim la dosarul Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”. Acest drum a început încă din 1991, prin includerea obiectivului pe lista tentativă a UNESCO. După cum știți, propunerea de nominalizare pentru înscrierea în patrimoniul mondial a sitului de la Târgu Jiu a fost depusă inițial în 2013, iar România a decis să retragă dosarul în anul 2015, în urma raportului de evaluare al Consiliului Internațional al Monumentelor și Siturilor. Actualul dosar, pregătit în timpul mandatului ministrului culturii Lucian Romașcanu, a fost depus în ianuarie 2018, fiind considerat complet. În același an însă, pe fondul creșterii nominalizărilor legate de siturile memoriale ale unor conflicte armate recente, Comitetul Patrimoniului Mondial a decis să lanseze o reflecție cuprinzătoare, pentru a determina dacă aceste situri au legătură cu scopul și domeniul de aplicare al Convenției privind patrimoniul mondial. După o lungă așteptare, abia la începutul acestui an a fost adoptată decizia care permite reluarea evaluării dosarului nostru.
Anul acesta la începutul lunii februarie aţi coordonat, cum era şi firesc, întâlnirea de lucru interinstituţională având aceeaşi temă – dosarul de nominalizare al Ansamblului monumental „Calea eroilor” (Masa Tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit) – şi aţi făcut o constatare îmbucurătoare salutând „implicarea tuturor actorilor”. Dacă puteţi dezvolta această observaţie…
Punerea în valoare, la nivel mondial, a operei lui Constantin Brâncuşi, este un deziderat național pe care îl putem obține numai printr-o foarte bună cooperare interinstituțională. Ciclul procedural în cadrul căruia se va realiza evaluarea dosarului a început la 1 februarie 2023, misiunea de evaluare la fața locului va avea loc în intervalul iunie – septembrie 2023, iar o decizie finală va fi luată în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial, în 2024. Sunt convinsă că toți actorii implicați au conștientizat importanța includerii Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” în patrimoniul UNESCO și că niciun decident nu își va permite să trateze cu indiferență această candidatură. Sper ca și în urma acestor reuniuni pe care le-am organizat să se găsească calea corectă şi soluțiile optime pentru reușita acestei nominalizări. La nivelul Ministerului Afacerilor Externe, care coordonează și activitatea Delegației Permanente a României pe lângă UNESCO, vom continua și în perioada următoare să ne implicăm proactiv și să susținem dosarul, inclusiv prin eforturi de diplomaţie culturală.
Craiova a însemnat în viaţa lui Brâncuşi, marea minune a ei: “A fost întâia minune a vieţii mele”, repeta el adeseori. O mărturie de măgulire pentru trecutul Şcolii de arte şi meserii care îi poartă numele. Ce ar mai trebui spus, dincolo de ceea ce am spus?
Dați-mi voie să felicit la rândul meu Consiliul Județean Dolj și Primăria Municipiului Craiova pentru că au așezat orașul pe harta culturală internațională atât prin intermediul acestui complex multifuncțional unic, dedicat în întregime memoriei lui Constantin Brâncuși, cât și prin evenimentele de anvergură organizate în mod constant. Din această perspectivă, sunt convinsă că municipiul Craiova va fi, în viitor, un candidat redutabil pentru titlul de „Capitală Europeană a Culturii”, iar înscrierea în Lista Patrimoniului UNESCO a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” ar însemna un câştig semnificativ din punct de vedere al dezvoltării culturale și turistice nu doar pentru Târgu Jiu, ci și pentru Craiova și întreaga regiune a Olteniei.
Sculptura modernă românească şi universală a fost marcată de apariţia lui Constantin Brâncuşi, omul care se află la baza restructurării limbajului sculptural al lumii din secolul XX. Ne unește opera marelui artist sau ne dezbină ?
Constantin Brâncuși este o personalitate emblematică a culturii române, care a inspirat generații de sculptori din întreaga lume, prin contribuția determinantă la înnoirea viziunii artistice în sculptura contemporană, așa cum, de altfel, ați precizat și dumneavoastră. Din perspectiva obiectivelor de diplomaţie culturală ale Ministerului Afacerilor Externe, Constantin Brâncuși joacă un rol central. Numeroase ambasade, oficii consulare și institute culturale românești organizează anual evenimente de marcare a Zilei Brâncuși, care au ca obiectiv readucerea în atenţia publicului larg, a specialiştilor și a iubitorilor de artă, originalitatea şi, în acelaşi timp, universalitatea creaţiei brâncuşiene. Totodată, Brâncuși a fost unul dintre cei patru ambasadori ai conceptului naţional prezentat în cadrul Pavilionului României la Expo 2020 Dubai, iar iniţiativele artistice prezentate publicului internaţional cu această ocazie au fost extrem de apreciate. Așadar, nu cred că putem vorbi despre dezbinare ci, dimpotrivă, despre apartenenţa lui Brâncuși la patrimoniul cultural al umanităţii.
Anul 2023 este un an al aniversărilor multiple. 147 de la nașterea marelui sculptor al secolului al XX-lea, maestrul Constantin Brâncuși, 67 de ani de la aderarea României la UNESCO, precum și 67 de ani de la înființarea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO sunt câteva repere care sugerează acțiune. Cât este de importantă conștientizarea copiilor și tinerilor cu privire la importanța valorilor materiale și imateriale din România?
Extrem de importantă. Începusem să vă vorbesc anterior despre ceea ce a reprezentat anul 2022 pentru România în cadrul UNESCO. Și în acest an avem șansa de a înscrie un nou element în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, Transhumanța, strămutarea sezonieră a turmelor, dosar multinațional depus de zece țări europene, printre care și România. Transhumanţa este un fenomen cu o importanță deosebită pentru regiunea Olteniei, unde se realizează și în prezent în zone precum Vaideeni, Baia de Fier, Polovragi sau Novaci. Tot în acest an, dosarul multinațional The illuminated manuscripts of Charlemagne’s Court School, care reunește elemente din Germania, Franța, Marea Britanie, Austria și România, ar putea fi înscris în Registrul Memoriei Lumii al UNESCO. Componenta românească include un valoros manuscris, Evangheliile Lorsch, aflat în colecția filialei din Alba Iulia a Bibliotecii Naționale a României. De asemenea, pe lângă Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, în 2024 vom avea o decizie și în privința nominalizării Limesului Dacic, cel mai lung sector de frontieră terestră romană din Europa, pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial.
Dezvoltarea educației pentru patrimoniu este un pas obligatoriu pentru sustenabilitatea acestui proces. 88% dintre cetățenii europeni consideră că patrimoniul cultural al Uniunii Europene ar trebui să fie predat în școli, deoarece ne învață despre istoria și cultura noastră. Pe lângă noi concepte și competențe, educația le oferă tinerilor și oportunități de a se implica în mod direct în acțiunile de păstrare a patrimoniului cultural și natural, a patrimoniului tangibil și intangibil, a patrimoniului național și mondial. Din această perspectivă, cooperarea cu diverși parteneri instituționali români sau internaționali și cu actori din societatea civilă, în special cu organizații ale tinerilor, promovarea ideilor și viziunii acestora, dialogul constant, susținerea demersurilor lor și implicarea activă a tinerilor în strategiile publice reprezintă priorități ale agendei Ministerului Afacerilor Externe.
De aceea, aș vrea să lansez și o invitație către tineri, pe care-i provoc atât să studieze istoria celor 67 de ani de prezență românească în cadrul UNESCO, cât și să se implice în proiecte internaționale precum „Voluntari pentru Patrimoniul Mondial” și, de ce nu, să vină cu propriile idei și inițiative privind protecția și promovarea patrimoniului UNESCO.
Interviu realizat de MARGA BULUGEAN și MIRCEA CANȚĂR
