Cu 83 de voturi „pentru” şi 170 de voturi „împotrivă”, moţiunea simplă îndreptată contra ministrului Agriculturii, Petre Daea, dezbătută în plenul Camerei Deputaţilor, a fost respinsă. Cu alte cuvinte, coaliţia de guvernare n-a fost de acord, deocamdată, cu sacrificarea lui Petre Daea, ceea ce nu înseamnă că va fi păstrat, cu certitudine, şi după „rotativă”. Iniţiată la 12 aprilie a.c. de 56 de deputaţi de la USR şi „falnicul” partid Forţa Dreptei, moţiunea simplă, intitulată pompos „De la grânarul Europei, la ruşinea Europei. Ministrul Daea distruge cu bună ştiinţă agricultura românească” semnatarii cereau demiterea ministrului Petre Daea „pentru ca agricultura să devină punctul forte al României”. Se poate zâmbi la asemenea prostioare, dar nu e cazul. O primă nedumerire: semnatarii moţiunii simple chiar realizează pe ce lume trăiesc? Au proprietatea termenilor folosiţi? Când a fost România „grânarul Europei”, clişeu obositor, îndelung lustruit aiurea, acum şi de parlamentari, în totală necunoaştere a lucrurilor? Istoricul de excelentă erudiţie, Narcis Dorin Ion, directorul general al Muzeului Naţional „Peleş”, în monumentala sa lucrare în 5 volume „Carol al II-lea al României. Un rege controversat” lămureşte, cu date elocvente, din statistica vremurilor, care era starea agriculturii româneşti, în cea mai fastă perioadă a interbelicului. Cum o face şi prof. univ. dr. Bogdan Murgescu în lucrarea sa „România şi Europa. Acumulările decalajelor economice”. Ţară eminamente agrară, România deceniului carlist se plasa în 1938 pe locul al 5-lea din 24 de ţări supuse analizei, cu un nivel de 10.613.800 tone. Să lăsăm însă titlul neinspirat al menţionatei moţiuni de cenzură, care denotă un diletantism, ce nu mai impresionează, fiindcă fondul problemei este altul. Toate ţările limitrofe Ucrainei se confruntă, de mai multă vreme, cu o problemă similară, fiind afectate de tranzitul de produse agro-alimentare din această ţară, nu doar către rutele comerciale de la Marea Neagră. Polonia, Ungaria şi Slovacia interziseseră încă de acum câteva zile tranzitul TIR-urilor ucrainiene, pe motivul real al destabilizării pieţelor agricole, numai că oficiali ai Comisiei Europene au declarat „inacceptabilă” respectiva decizie, după ce pentru un an suspendase, în mai 2022, taxele vamale la toate produsele provenite din Ucraina. Pe 20 martie a.c. Comisia Europeană a promis alocarea sumei de 56,3 mil. euro, din rezerva de criză agricolă a UE, pentru a-i susţine pe fermierii afectaţi şi ulterior a anunţat un al doilea pachet de ajutoare, luând în considerare impactul asupra ţărilor din prima linie. Până acum au jucat „tare” guvernele de la Varşovia şi Budapesta, deşi nu mai sunt în aceleaşi relaţii de vizibilă cordialitate, din cauza războiului din Ucraina. Sâmbătă guvernul de la Budapesta, prin decret publicat în „Jurnalul Oficial” a interzis vânzarea pe teritoriul Ungariei a cerealelor şi oleaginoaselor, dar şi a făinei, mierii de albine, cărnii şi legumelor până la 30 iunie a.c.. Slovacia a luat o măsură similară, iar Bulgaria a făcut acelaşi anunţ ieri. Ca şi Polonia, Ungaria a autorizat tranzitul cerealelor ucrainiene, dar în condiţii stricte sub control electronic, pe tot parcursul traversării teritoriului. Cu alte cuvinte problema nu este menţinerea sau sacrificarea ministrului Petre Daea, cu tot discursul său alambicat, folosirea patriotică a limbii, amplasamentul politic convenabil, până în prezent, fiindcă tot ce poate afirma şi nu o face este că se află „între ciocan şi nicovală”, cum se spune. Ieri 19 aprilie a.c., Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene a scris primilor-miniştri din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România şi Slovacia pe tema închiderii frontierelor, pentru nerespectarea dreptului comercial european, o competenţă exclusivă a Bruxelles-ului. Situaţia rămâne în continuare confuză. Pe de-o parte, nemulţumirea de acum exprimată, prin proteste, a fermierilor români, care au silozurile pline sau neeliberate complet şi pe de altă parte presiunea Comisiei Europene de a susţine… fermierii ucrainieni. Culoarele de solidaritate, instituite de UE, s-au dovedit excesiv de păguboase pentru ţările limitrofe antrenând o destabilizare a pieţelor acestora. Şi implicit a lanţurilor alimentare. Cum România, la nivel de guvern, n-a emis încă un act normativ pentru suspendarea temporară a tranzitului de produse agro-alimentare din Ucraina, din cauza complexităţii acestei probleme, persiflarea lui Petre Daea, cum s-a întâmplat, la moţiunea de cenzură, este mai degrabă gratuită. Nu el a generat ceea ce se întâmplă, chiar dacă explicaţiile livrate n-au fost şi nici nu puteau fi, acordate la o stare de lucruri, derivată de ceea ce se întâmplă lângă noi. De bună seamă, Petre Daea nu este complet nevinovat: în martie spunea, de pildă, că cerealele importate din Ucraina respectă parametrii de calitate, fiindcă mostrele testate nu depăşeau nivelul de pesticide admis în UE. Deşi ANSVA efectuase teste doar pentru pesticidele aprobate de UE şi nu avea cum să depisteze chimicalele din cerealele ucrainiene care nu se mai folosesc în Europa de 20 de ani. Simpla sigilare a TIR-urilor nu rezolvă nimic în lipsa unor măsuri de control ferme, şi e vorba de verificări care vizează siguranţa alimentară, verificări superficiale. România nu blochează tranzitul şi nici importurile, ci doar… monitorizează. Din păcate, după cum evoluează lucrurile, Ucraina ar putea pierde şi Odesa, bombardată aproape zilnic, şi atunci accesul său la Marea Neagră ar deveni şi mai complicat. Ofensiva de primăvară a forţelor sale militare rămâne aşteptată.
