Prof.univ.dr. Adriana Turculeanu : „În spatele fiecărei pungi de sânge este o muncă fabuloasă”

0
2041

Cantitatea de sânge tot mai mare, solicitată de spitalele de urgenţă, şi numărul mic de donatori, pun o presiune uriaşă pe centrele de transfuzii. Zilnic, acestea trebuie să asigure produsele sanguine fără de care nu se poate intra în operaţii, fără de care pacienţii cu boli grave nu-şi pot primi tratamentul ce-i ţine în viaţă. Aşadar, se impune o doză mai mare de altruism din partea tuturor, o mână de ajutor întinsă celor aflaţi în suferinţă, pe patul de spital. Lungul drum pe care îl parcurge sângele din momentul în care donatorul intră pe uşa centrului şi până când ajunge la pacient, înseamnă ore de muncă şi o responsabilitate imensă. O adevărată uzină, în care fiecare rotiţă joacă un rol decisiv. Despre tot ceea ce presupune procesul de donare, dar şi despre ultimele evenimente în care a fost implicată instituţia, am stat de vorbă cu dr. Adriana Turculeanu, directorul Centrului Regional de Transfuzii Sanguine din Craiova.  

adriana turculeanu
Adriana Turculeanu

Doamna doctor, începem interviul nostru cu o întrebare simplă : este sau nu sângele medicament ?

Sigur, înlocuieşte orice medicament, pentru că este folosit în scopul salvării sau a tratării anumitor afecţiuni şi sigur este pe post de medicament în sensul că un medicament se administrează pentru a ameliora o stare de sănătate sau a vindeca. Numai că sângele este unic, nu se poate obţine industrial şi numai omul poate să dea acest “produs”.

Donarea de sânge scade riscul de infarct…aşa se spune, care este opinia dumneavoastră ?

În general, donarea de sânge este un act benefic pentru starea de sănătate întrucât se scoate din circulaţie o cantitate de sânge care conţine elemente. În primul rând hematii, leucocite, trombocite cu au o anume perioadă de viaţă. Acestea trăiesc un anumit număr de zile. Iar în momentul în care le-ai scurtat durata de viaţă, pentru că l-ai luat de acolo, din organism, organismul trebuie să le înlocuiască şi atunci îi stimulezi producţia. Vor veni în circulaţie celule proaspete, noi, care urmează, ulterior, să-şi aibă perioada de viaţă corespunzătoare. După care şi acestea se înlocuiesc pentru că se distrug în periferie şi vor fi schimbate de altele produse în uzina care este măduva osoasă.

Care dintre intervenţiile şi procedurile medicale sunt cele mai mari consumatoare de sânge ?

Sfera este foarte variată. Dacă înainte vreme ştiam că un accident grav, cu traumatisme multiple, cu leziuni foarte grave sau intervenţii chirurgicale laborioase necesită cantităţi însemnate de sânge…vreau să vă spun că acum, spre exemplu, mari consumatori sunt bolnavii hematologici, cu afecţiuni maligne, care fac chimioterapie. După chimioterapie apar efecte secundare cum ar fi anemia, ceea ce înseamnă scăderea numărului de eritrocite. Acestea sunt foarte importante, pentru că ele duc şi substanţe nutritive şi oxigen în ţesuturi şi atunci, bineînţeles, fiind în număr mic, toate ţesuturile vor avea de suferit. Apoi, oncologia, pe acelaşi principiu, presupune tratamente cu efecte secundare. Printre ele, cele de natură hematologică, cu scăderea numărului de leucocite sau trombocite. Din acest motiv este nevoie de sânge total sau diverse componente ale sângelui. De asemenea, ortopedia a devenit acum una din marile consumatoare de sânge pentru că protezarea nu era altădată atât de utilizată cum este astăzi. Se pierde mult sânge şi întotdeauna veţi auzi că pacienţii care urmează să se protezeze au nevoie de sânge. Desigur, sunt şi clasicile intervenţii chirurgicale însoţite de pierderi de sânge.

Plecând de la aceste solicitări, cam cât sânge pleacă de la Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Craiova către spitalele arondate ?

Necesarul ar fi foarte mare…dar chiar astăzi am văzut că avem numai un stoc de 50 de unităţi…. Vă daţi seama că poate să intervină accidente de circulaţie, afecţiuni acute, neurochirurgii, pancreatite şi atunci vorbim de un număr foarte mic de unităţi de sânge. Sunt extrem de îngrijorată pentru că nu avem donatori. De când sunt eu directorul acestui Centru am încercat să fac aşa o medie cam de 1.000 de donatori pe lună. Dar în ianuarie, anul acesta am avut undeva la 800 de donatori şi am avut şi o justificare legată de vreme. A fost foarte frig şi oamenii nu au ieşit din casă. Mai bună a fost luna februarie, undeva la 950 de donatori, dar martie, dezamăgitor, 700 – 708 oameni. Clinicienii văd situaţia în care suntem şi numai cer 5 unităţi deodată. Încep cu un minim şi, în funcţie de ce au nevoie, le mai dăm din stoc, ca să păstrăm pentru toţi ceilalţi.

De ce trebuie să venim să donăm sânge  ?

Motivaţiile sunt mai multe. În primul rând, pentru starea de sănătatea a donatorilor. În măduva osoasă, în momentul în care se produc elemente noi, sunt elemente funcţionale şi calitativ deosebite care asigură confortul pentru măcar trei luni. Pe de altă parte, din spirit de solidaritate, pentru că a dona este un gest suprem, gândindu-ne că noi toţi putem să fim în situaţia în care să avem nevoie de sânge.

Aşadar s-ar putea vorbi şi de o lipsă de solidaritate umană…

Mai mult de egoism. Eu de când am venit am făcut o promovare intensă. Nu numai în media. Am fost la tot felul de instituţii, am fost la ţară, la dispensare. Pentru că nu s-a mai făcut de 27 de ani. Eu când eram medic la ţară era obligaţi ca măcar o dată pe an să organizăm o acţiune de donare de sânge. Acum nu înţelegeau despre ce vorbesc. Am fost la Bârca şi am o promisiune pentru Giurgiţa. La Bârca au venit foarte mulţi tineri, în jur de 30 de donatori, de prezentat s-au prezentat mai mulţi. Am apreciat foarte mult gestul.

 La nivel european cum ne prezentăm şi ce aţi propune în acest sens ?

Toată lumea se plânge. Chiar şi la nivel european. Numai că procentul celor care donează este mai ridicat. Pe undeva la zece la sută. La noi este pe undeva la doi la sută. Însă, am făcut nişte calcule la nivelul populaţiei judeţului Dolj şi, măcar din punct de vedere teoretic, nu am stat chiar aşa de rău. 15 la sută din doljeni au donat sânge. Ar fi un procent îmbucurător, numai că, practic, este insuficient faţă de activitatea care se desfăşoară la nivelul spitalelor. Sigur, Craiova este centru universitar, există un spital clinic de urgenţă, în oraş şi în judeţ sunt destul de multe unităţi spitaliceşti, care au nevoie în permanenţă de sânge. În plus, trebuie să recunoaştem că populaţia este destul de îmbătrânită, iar acest segment nu poate să doneze sânge. Şi mai există un alt aspect. Foarte multe persoane călătoresc şi muncesc în străinătate. Ori, în cazul în care o persoană stă mai mult de şase luni în străinătate, legislaţia nu ne permite să o acceptăm ca donatoare. Există temerea că persoană respectivă poate să contacteze boli a căror perioadă de incubaţie este de şase luni. Au venit, recent, nişte evaluatori de la nivel european, să vadă modul în care este organizată reţeaua la nivelul României. Ne-au ales pe noi ca şi centru regional şi nişte centre mai mici. Ne-au spus şi ei că trebuie să ne updatăm şi legislaţia să fie un pic mai flexibilă.

Care sunt procedurile ce trebuie realizate după recoltarea sângelui?

Aici, la Centrul de Transfuzii, este o adevărată uzină. Este un proces foarte complex. În spatele fiecărei pungi de sânge este o muncă fabuloasă. Totul începe cu pregătirea donării. Foarte mulţi donatori se plâng că nu sunt acceptaţi, însă trebuie să înţeleagă faptul că există nişte criterii legislative foarte clare: trebuie să aibă o anumită vârstă, o anumită greutate, să nu aibă alergii pe piele, să nu fie diabetici ş.a.m.d. Sunt foarte multe condiţii pe care trebuie să le îndeplinească. În momentul în care s-a prezentat la noi, donatorul trebuie să stea de vorbă cu cineva care este în temă, în legătură cu istoricul său medical. Dacă este eligibil, merge în sala de donare, acolo unde totul este foarte bine pus la punct. Procesul de recoltare durează zece minute. Însă există şi posibilitatea, la cei care au donat de mai multe ori, să luăm nişte preparate speciale: trombocitele. Şi acest produs este foarte important. În momentul în care scad foarte mult, există riscul de sângerare şi nu doar pe piele, sub forma unor pete. Există chiar riscul unor hemoragii la nivelul organelor interne sau la nivelul creierului. Trombocitele aceste le putem obţine, clasic, de la un donator, dar trebuie să nu fie la prima donare. Apoi, există uzina în care se pregătesc produsele sanguine. De puţine ori se păstrează sângele total. De regulă, din sânge se obţin şi alte produse sanguine. Există diverse metode de a obţine aceste preparate, după care se pun într-un loc special. Se numeşte stocare provizorie sau carantină, pentru că după-amiaza, după ce s-au recoltat, începe laboratorul. Şi laboratorul trebuie să se asigure că nu are hepatită, nu are HIV, nu are sifilis, nu are HTLV, cum stă cu ficatul. Acestea sunt obligatorii. Toate acestea se fac cam în 5-6 ore. Astfel încât, la sfârşitul zilei, în jurul orei 17, se face validarea. Apoi, îndepărtăm tot ce nu corespunde din punct de vedere al analizelor, iar pe celelalte le validăm. Adică sunt bune de trimis pe secţii pentru pacienţi.

Care este cea mai des întâlnită grupă de sânge şi în cât timp se reface organismul după donare?

A2 este. Însă şi patologia este cea mai frecventă pe această grupă. Cele mai solicitate grupe sunt A2, 01 şi, mai rar, AB4, mai ales AB4 negativ. Pentru refacerea organismul este nevoie de trei luni. O persoană poate dona de patru ori într-un an.

Evenimentele din ultimul timp legate de Centrul de Transfuzii au afectat procesul de donare?

Eu sunt convinsă ca da. Fiindcă la Spitalul nr. 2 fiind acel eveniment toată lumea când a auzit sânge s-a gândit la noi. Dar s-a demonstrat că nu a fost vina noastră. Toată lumea a receptat însă că la Centrul de Transfuzii se întâmplă ceva foarte grav. Şi al doilea eveniment a avut un impact negativ. Au venit în cascadă lucruri total neplăcute. Cei doi tineri le-au promis că le pot da sânge şi i-au trecut pe nişte liste. Aş vrea să explic puţin şi aici, ca să înţeleagă oamenii. Donatorii care vin pentru un anume bolnav nu au întotdeauna grupa de sânge a bolnavului din familia lor, sau a bolnavului pentru care vin să doneze şi eu dau sânge acelui bolnav normal de la alţi donatori, iar sângele pe care-l donează cunoscuţii bolnavului respectiv va fi folosit la alte cazuri. Asta înseamnă solidaritate. Este un gest foarte frumos că oamenii se mobilizează şi vin şi donează pentru un coleg, o rudă, un prieten. Aşadar, acest eveniment a avut un impact neplăcut în primul rând pentru prestigiul unităţii. Pe de altă parte lumea ar putea să spună, bine, noi ne ducem să donăm şi ei îl vând. Şi a mai apărut un aspect zilele trecute şi anume, cei care fac cercetări au căutat donatorii, vă daţi seama că oamenii nu vor mai veni, deja avem feedback-uri. Acum ne gândim dacă vor ajunge să stea de vorbă şi cu cei de la ţară, pe care abia îi determinăm să doneze, vă daţi seama că vor spune „la ce să ne mai ducem să donăm, ca să ne cheme poliţia, să mai dăm şi bani pe transport..”. Aceştia nu vor mai dona niciodată. Cred că sunt aspecte neplăcute. S-a demonetizat actul acesta de donare…

Interviu realizat  de MARGA BULUGEAN şi RADU ILICEANU