Pentru cancelarul german Angela Merkel, tutelată de calmul său legendar, nu a fost deloc uşor să reziste, în Biroul Oval, de la Casa Albă, alături de preşedintele american Donald Trump, într-un dialog prelungit, cu multe zone neclare, cum s-a văzut şi în conferinţa comună de presă. Donald Trump, dimpotrivă, pe Twitter a definit ca „excelentă” întâlnirea. Dar pentru ziariştii prezenţi la acest eveniment fiecare afirmaţie şi gest al preşedintelui american urmează a fi „decorticate” pentru a se putea trage unele concluzii. De altfel, ieri, purtătorul de cuvânt al lui Donald Trump, Sean Spicer, a respins pe site-ul hebdomadarului „Der Spiegel” ideea potrivit căreia preşedintele ar fi refuzat să strângă mâna Angelei Merkel la cererea fotoreporterilor, gest considerat de media germană ca simptomatic pentru atmosfera generală a întâlnirii. Preşedintele american făcuse gestul respectiv la sosirea cancelarului german la Casa Albă. Donald Trump nu este… Barack Obama. Şi să nu uităm că şi pe mandatul acestuia relaţiile dintre Berlin şi Washington au traversat o perioadă de mare răceală, după 2014, îndeosebi în urma revelaţiilor fostului angajat NSA, Edward Snowden, privind spionajul practicat de SUA în Europa, cu referiri la ascultarea telefonului portabil al cancelarului german. Războiul diplomatic de care amintea indignat „Frankfurter allgemeinne zeitung” nu a căzut bine. Întrebarea-cheie fără răspuns, tranşant, este dacă Donald Trump doreşte sfârşitul relaţiei privilegiate dintre SUA şi Germania, cel mai fidel partener, pe continent, de 70 de ani? Cum Donald Trump este totalmente imprevizibil, se poate spune că prima sa întâlnire cu cancelarul german, în afara punctelor aparente de discordie, pe abordările diferite legate de cooperarea transatlantică în materie de apărare – deşi Germania a promis 2% din PIB până în 2024, plecând de la 1,3% şi anul trecut cheltuielile cu apărarea au crescut cu 8% – a deminat relaţia euro-americană, sugerând imaginea unui parteneriat solid. S-au surmontat cu tact divergenţele, căutându-se punctele de vedere apropiate, atât pe comerţ, cât şi pe apărarea europeană. „Evocarea ascultărilor”, de către un jurnalist german, căruia şi Donald Trump i-a căzut victimă, l-a făcut pe preşedintele america să exclame „cel puţin avem câte ceva în comun”. Relaţia economică-bilaterală a suscitat comentarii. Angela Merkel a fost anturată de şefii de antreprize germane, precum BMW, a căror mare uzină se află în SUA: 200 miliarde dolari investiţii, 700.000 locuri de muncă. Câte ceva despre viitorul Europei, chestiunea Ucrainei, lupta contra Statului Islamic, dar şi o părere a Angelei Merkel despre Vladimir Putin, se spune că ar fi figurat în meniul discuţiilor, în timpul celor două ore tete-a-tete şi a unui dejun în comun. Angela Merkel s-a convins, totuşi, de faptul că, pentru Donald Trump, deviza „America mai întâi” rămâne în picioare, şi când facem această afirmaţie avem în vedere poziţia protecţionistă, dar şi alte detalii, de aceeaşi factură, invocate în cursul dialogului.
