Relaţiile bilaterale China-România în viziunea mea

0
87

Relaţiile bilaterale sunt caracterizate de contacte politice la nivel înalt şi sectoriale frecvente şi variate. Relaţiile tradiţionale şi foarte strânse din trecut, ca şi forţa economică şi militară a Chinei obligă România să curteze intens această superputere.

În luna octombrie 1949, a fost stabilit un prim contact diplomatic între Republica Populară Chineză şi România, drept rezultat al simpatiilor politice ale celor două ţări. România a fost cea de-a treia ţară care a recunoscut existenţa Republicii Populare Chineze în acest format. Ideologia comunistă similară l-a impulsionat pe Gheorghe Gheorghiu Dej să încerce stabilirea unui raport pozitiv între 1948 şi 1965, pentru o perioadă călătorind în spaţiul asiatic cu acest scop. În disputa URSS – China, România a susţinut-o gradat pe cea de-a doua, răsplătind totodată criticile chineze la adresa separării Basarabiei de restul ţării, când Mao Zedong a recunoscut drepturile româneşti asupra provinciei la o întâlnire cu diplomaţi români.

Drept dovadă a relaţiei înfloritoare dintre cele două ţări, după ce a preluat conducerea statului în 1965, Nicolae Ceauşescu a efectuat mai multe vizite în China, continuând separarea de URSS. Una din consecinţele acestei strategii a fost ameninţarea unei invazii din partea sovietică, ce nu s-a concretizat în cele din urmă(posibil şi datorită sprijinului acordat de R. P. Chineză).

Când s-a dezbătut problema apartenenţei Chinei la Consiliul de Securitate al ONU, România s-a dovedit a fi un aliat de nădejde. În continuare, relaţiile diplomatice dintre cele două state s-au dovedit a fi foarte productive şi utile de ambele părţi. Chiar şi revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 a atras suspiciune chineză iniţial, urmat fiind însă de un val de susţinere, impulsionat de ideea că poporul român are dreptul să îşi aleagă propriul regim politic. Se dorea continuarea dezvoltării relaţiilor bilaterale, însă nu s-au concretizat acţiuni în acest sens – cooperarea internaţională a stagnat, fapt ce a afectat atât domeniul comercial, cât şi pe cel economic.

După acest an plin de evenimente, autorităţile nou instaurate la putere au avut un impact negativ asupra legăturilor internaţionale, iar relaţia avantajoasă stabilită ce necesitase efort susţinut de-a lungul unei perioade lungi de timp a avut de suferit. O dovadă de actualitate este situaţia şi dezvoltarea economică a Chinei de care România nu se poate bucura. Încă!

Începând cu anul 1990, au fost efectuate mai multe vizite pe tărâmul asiatic de către ministrul de Externe şi preşedintele României la acel moment, respectiv Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Dezbaterile cu omologii lor chinezi au dezvăluit interes şi răbdare pentru redezvoltarea relaţiilor bilaterale, multiplicând contactele diplomatice prin multiple vizite ale oficialilor români în China şi invers.

Pentru a asigura integrarea României atât în Alianţa Nord Atlantică şi Uniunea Europeană, cât şi în sfera de interes a Chinei, s-a depus efort în consolidarea relaţiilor cu aceasta din urmă, putându-se remarca un trend politic ascendent în acest sens încă din anul 2000. Prin intermediul convenţiilor de colaborare şi cooperare pe diverse planuri, bazate pe respect şi încredere reciprocă, fiecare ţară îşi urmează în continuare propria politică(internă sau externă) bucurându-se în acelaşi timp de un nou posibil aliat, în caz de nevoie.

China este a doua putere economică a lumii, cu perspective de a devansa SUA într-un viitor apropiat. Este primul partener comercial al României în Asia şi ocupă locul 19 printre investitorii străini(la 31 august 2013) în România. Interesele României în această direcţie sunt sintetizate în: diminuarea deficitului comercial prin creşterea exporturilor; implicarea chineză în proiecte de anvergură; cooperarea în domeniul sanitar-veterinar; identificarea proiectelor de cooperare în domenii „netradiţionale”; explorarea şi valorificarea posibilităţilor de cooperare pe terţe pieţe.

Cu toate că, de-a lungul anilor, relaţiile diplomatice dintre România şi Republica Populară Chineză au fluctuat, la momentul actual se consolidează în continuare prin intermediul contactelor politice şi al cooperării internaţionale avantajoase pentru toţi cei implicaţi. Şi tu poţi fi unul dintre partenerii investitorilor chinezi! Ştii prin ce se caracterizează aceştia? Pentru ei „cuvântul de onoare” şi strângerea de mână reprezintă mai mult decât o semnătură şi o ştampilă. Oare, prin această abordare, vor reuşi să lanseze un mod corect şi sănătos de a face afaceri în ţara noastră?

OZANA LISANDRA IONICĂ

studentă la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine Bucureşti