Pentru moment, interesul media pentru războiul din Ucraina este eclipsat, de ceea ce se întâmplă în Fâşia Gaza. Cu toate acestea ştirile cu substanţă nu lipsesc şi ele mai mult îngrijorează. În timp ce armata ucrainiană încearcă fără succes, deocamdată, să recâştige controlul asupra teritoriului său, îndoielile cresc în Europa, iar Volodimir Zelenski ia în calcul o nouă iniţiativă diplomatică. El a anunţat deja că va participa „la o nouă rundă de discuţii”, dedicată planului său de pace, în ianuarie la Davos. Despre ce este vorba? În niciun caz despre negocieri cu Rusia, ci de promovarea „formulei” pentru restabilirea păcii în Ucraina, în termenii Kievului, ceea ce pentru Moscova nu se pune problema de a intra, într-o astfel de discuţie. Dovada? În referirile sale la conflictul din Ucraina, la prelungita conferinţă de presă, de peste 4 ore, de joia trecută, Vladimir Putin a spus că „Rusia nu va accepta un conflict îngheţat, care ar putea tuşa obiectivele stabilite la declanşarea operaţiunilor militare speciale din februarie anul trecut”. Mai clar: „va fi pace când ne vom atinge obiectivele care nu s-au schimbat: denazificarea, demilitarizarea şi statutul de neutralitate pentru Ucraina”. Prin urmare, Rusia va continua să distrugă capabilităţile militare ucrainiene care se află în centrul procesului de demilitarizare. Alternativă la un acord privind demilitarizarea este „rezolvarea conflictului prin forţă”. Dar Vladimir Putin a mai spus ceva, referindu-se la partea de sud a Ucrainei, care „a fost totdeauna teritoriu rus. Nici Crimeea nici Marea Neagră nu au legătură cu Ucraina. Odesa este un oraş rusesc, oraşul Ecaterinei cea Mare”. Semn că Putin nu a slăbit legăturile emoţionale şi istorice ale Rusiei. Numai că referirea sa nu este modelată de nostalgie, ci de o realitate geo-politică. Asta înseamnă că operaţiunea militară rusă s-ar putea extinde până la urmă la Odesa, adică foarte aproape de Transnistria, în intenţia lipsirii Ucrainei de ieşire la mare. Aşadar, conflictul se prelungeşte. Ucraina dezvoltă o nouă strategie, care ar putea fi implementată la începutul anului viitor, chiar dacă ajutorul american, făgăduit de administraţia Biden, de 61 miliarde dolari, în fonduri suplimentare, încă se discută. Negocierile au continuat în weekend, prefaţând amânarea vacanţei de sfârşit de an, pentru găsirea unui compromis. Se interpretează şi afirmaţia lui Joe Biden aceea că „SUA vor sprijini Ucraina atâta timp cât vor putea”, după ce în prealabil afirmase repetat, folosind construcţia „atâta timp cât va fi nevoie”. În schimb, mesajul care răzbate din reuniunea Consiliului European, de vinerea trecută, de la Bruxelles, în pofida frondei Ungariei, de acordare a ajutorului de 50 miliarde euro, va primi o rezolvare adecvată. Cu certitudine, administraţia Biden va evita o înfrângere în Ucraina. Deloc, în mod curios, Dmitri Peşkov, într-un interviu pentru NBC News, a spus că Vladimir Putin ar prefera un preşedinte american, predispus la un dialog cât mai constructiv. Planurile Kremlinului sunt decriptate prin lectura listei cu arme necesare AFU, predată Washingtonului: elicoptere Black Hawk şi Apache, avioane de luptă F16 şi F18, tancuri Abrams, diverse sortimente de rachete, drone şi muniţii, pentru „a provoca daune trupelor inamice” şi un număr cât mai redus pentru propriile forţe. Pe teatrele de operaţiuni forţele ucrainiene menţin capul de pod pe malul stâng al Niprului şi continuă să-l extindă la numai 60 km de Crimeea. Speranţa Kremlinului, ca sprijinul american să se diminueze este mai degrabă deplasată. Fiindcă tocmai evitarea unei înfrângeri militare în Ucraina şi menţinerea impasului vor fi obiective ale administraţiei Biden în anul viitor. Sigur că situaţia este volatilă şi multe se pot schimba, de la o zi la alta. Conform unui sondaj publicat de Financial Times, pe 10 decembrie, aproape jumătate dintre alegătorii americani (48%) cred că SUA cheltuie deja mulţi bani pentru a ajuta Ucraina. Asta cred 63% dintre alegătorii republicani şi 32% dintre cei democraţi. Perseverând în refuzul de a ajuta Ucraina, aleşii republicani alimentează procesul de inconsecvenţă iniţiat împotriva democraţiilor de către dictaturi. Numai că Ucraina nu e deocamdată o democraţie, nici măcar firavă.
