Până la urmă, nici Cluj-Napoca, nici Bucureştiul şi nici Baia Mare, candidatele de pe „lista scurtă” la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021, n-au întrunit sufragiile juriului european, ci… Timişoara, municipiul de pe Bega, cu proiectul „Luminează oraşul prin tine”. Craiova fusese „scoasă”, spre dezamăgirea noastră mărturisită, de altfel, în etapa preliminară, de un juriu autohton, condus de britanicul Steve Green, în condiţiile în care, spre deosebire de celelalte contracandidate, organizează de ani buni, cu regularitate, Festivalul „Shakespeare”. Chiar insignifiant, detaliul merită pomenit. Necunoscând „jocurile de culise”, care de bună seamă au existat – primarul Craiovei, Olguţa Vasilescu, evocă pe Facebook bătălia dură, mai ales în plan extern, în cea de-a doua fază a competiţiei – să salutăm cu fair-play performanţa Timişoarei. Unele reţineri totuşi există. In stricto sensu, fără a ştirbi sau atenua din meritele echipei executive a Asociaţiei Timişoara – Capitală Culturală Europeană (ATCCE) 2021, n-am opina că este înaintea Craiovei, în plan cultural. Are, în schimb, o mai ridicată calitate a vieţii, un PIB mai mare pe cap de locuitor, un plus de civilizaţie şi… cam atât. Fără a excela, anterior, printr-o agendă culturală ademenitoare şi a iradia spiritual. Timişoară este, aşadar, Capitala Europeană a Culturii (CEaC) 2021, prin anunţul făcut vineri, alături de un oraş din Grecia. Un sentiment de regret, pentru necalificarea Craiovei, încă stăruie. Și în acest punct al discuţiei putem evoca şi entuziasmul, cam de paradă, estompat literalmente pe parcurs, al Asociaţiei Craiova Capitală Culturală Europeană (ACCCE) 2021, neimplicarea premeditată, parcă, a mediului universitar, a politicienilor parlamentari şi chiar a liderilor religioşi. Oricum, echipa n-a fost deplin unită şi nici în exclusivitate a comunităţii craiovene. Neîndoielnic însă Craiova avea o şansă în plus în condiţiile în care Guvernul Ponta nu abdica şi viziunea colaboratorilor era şi una autocritică şi nu numai. Cum insuccesul este orfan dintotdeauna, deşi este unul de echipă, în cazul de faţă, să recunoaştem deschis că toate instituţiile de profil au fost resuscitate, Craiova etalând o strategie culturală imediată şi poate pe termen lung, cu programe de activităţi culturale, cu o viziune elevată de a aduce fiecare eveniment cât mai aproape de cetăţeni. Ne-am dat seama, în această perioadă, de potenţialul cultural existent, l-am recomensurat şi, bineînţeles, roadele nu vor întârzia să se arate. Cu condiţia să se acţioneze, cu mai mult „cap”, nu doar cu tragere de inimă. Craiova culturală, trebuie să rămână o sintagmă, branşată deplin la realităţile existente, în care raportul între spaţiile comerciale efective şi cele acordate desfacerii de carte – şi, de ce nu, de presă –, de pildă, să nu fie, excesiv, unul supraunitar, ca în momentul de faţă.
