Aşteptate într-un fel, alegerile prezidenţiale din luna noiembrie nu cunosc, deocamdată, numele candidaţilor. Câţi vor fi la număr şi care va fi numele lor. Să admitem că ştim deja candidatul PSD-PC-UNPR: Victor Ponta. E o certitudine? Aşa se pare. Dreapta unită (PDL-PNL-FC), dacă va fi „unită” după anunţata fuziune, ce candidaţi va avea: Crin Antonescu, Klaus Iohannis, Mihai Răzvan Ungureanu sau Cătălin Predoiu? Mai exact, care dintre aceştia va întruni, până la urmă, toate sufragiile? „Dacă nu aş crede că eu sunt candidatul cu şansa cea mai mare, nu aş fi candidat”, a spus Crin Antonescu la Realitatea TV. Chiar dacă exprimarea este cam anapoda, înseamnă că se doreşte candidat. Îl va şi susţine „tabăra PDL” după fuziunea cu PNL? „E o bătălie la prezidenţiale, al cărei rezultat nu cred că-l ştie cineva”, a mai spus Crin Antonescu, despre care fostul lider ALDE, Graham Watson, a afirmat destule lucruri neplăcute sau, poftim, dezavantajoase. Graham Watson nu este un politician european oarecare, ci unul apropiat României, cu nu puţine dovezi în acest sens, inclusiv la nivelul Parlamentului European. Uitate, după toate aparenţele. Surprins de expectativa premierului Victor Ponta, Crin Antonescu a lansat ipoteza că „se teme de lucruri şi nu reacţionează”. În fine, să admitem ceea ce a spus Klaus Iohannis, că „în august vom şti candidatul dreptei”. Să nu-l omitem pe Cristian Diaconescu, deja anunţat ca ofertă a PMP. Lunile septembrie şi octombrie rămân aşadar pentru campania electorală propriu-zisă, cu preambulul ei, conform obişnuinţei. Situaţia pare oarecum insolită, fiindcă la toate anterioarele scrutinuri prezidenţiale ofertele partidelor erau cunoscute cu multă vreme înainte. N-a contat decisiv acest detaliu, dar peste tot în Europa cam aşa se întâmplă. Miza alegerilor prezidenţiale, dacă ne raportăm la prevederile Constituţiei, rămâne una ridicată, mult augmentată faţă de cea a alegerilor parlamentare. Cum la noi gâlceava politică ţine de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, nu lipsa dezbaterilor pe seama candidaţilor se face resimţită, dar nici rău nu era dacă le ştiam la toţi numele. Fiindcă, pe lângă ofertele posibile enunţate mai sunt, cu siguranţă, şi altele, care, de regulă, nu oferă surpriza.
