La Roja a abdicat în aceeaşi zi cu regele Juan Carlos. La câteva ore după semnătura acestuia pe legea de abdicare, reprezentativa spaniolă a abdicat în faţa echipei statului Chile (0 – 2). Pentru presa spaniolă aceasta este confirmarea a ceea ce sugerase partida contra Olandei (1 – 5): este sfârşitul unui ciclu, sfârşitul unei generaţii unice, cum rezumă pe site-ul său cotidianul Marca, primul jurnal sportiv spaniol. După o Cupă Mondială (2010) şi două Cupe ale Europei (2008 şi 2012), sfârşitul unei epoci de aur a sosit. Cel de-al doilea cotidian sportiv al Spaniei, AS, estimează că Chile a evoluat precum La Roja. Cotidianul generalist El Mundo vorbeşte de “un eşec mondial” şi descrie La Roja ca deconcertată, lentă şi lipsită de capacitatea de reacţie. Dar articolul este titrat „De Johannesburg a Trafalgar”. Se vorbeşte de declinul reprezentativei, dar nu a fotbalului spaniol. Extrem de sever se arată El Pais care califică prestaţia drept lamentabilă: “Echipa lui Del Bosque a fost din nou de nerecunoscut, victima erorilor sale defensive şi a unui joc gri, fără personalitate”. Comparaţia cu abdicarea regelui nu este tocmai potrivită şi diferenţa constă în faptul că Juan Carlos are deja un succesor la tron, în timp ce echipa Spaniei trebuie să-l reinventeze. Joi, 19 iunie, principele Felipe a devenit Felipe VI, în ovaţiile mulţimii. În aceeaşi zi, La Roja ieşea din scenă la Mondialul din Brazilia. Partida cu Australia este una doar de palmares. Totul e posibil în fotbal spune un adagio. E posibil să joci pe Maracana şi să părăseşti Cupa Mondială din primul tur. Câştigi şi speri sau pierzi şi pleci acasă. Cu spatele la zid, după partida otrăvită cu Olanda, La Roja îşi lega toate nădejdile de o posibilă revenire în partida cu Chile. Iluziile s-au spulberat. Contextul era funerar. După 1998, 91% dintre echipele care au început Mondialul cu o înfrângere au ieşit din competiţie după faza grupelor. Este chiar cazul Spaniei bătută de Nigeria (2-3). Ultimele campioane ale lumii înaintea Spaniei (Franţa – 1998 şi Italia – 2006) au păţit-o identic, din primul tur la Mondialul următor. Însă Spania se arătase invincibilă în “meciul doi” al fazei grupelor: zero înfrângeri în 12 ediţii precedente după 1950 faţă de trei remize şi nouă victorii. Cu spatele la zid după o înfrângere în meciul unu, La Roja nu pierduse niciodată: victorii în 1962, 1966, 1986 şi 2010, remize în 1978 şi1998. Spaniolii nu contabilizau decât o înfrângere în nouă partide, în fază finală, în faţa reprezentativelor Amsud: 1-2 în 1966 în faţa Argentinei, trei remize şi cinci victorii. Cam asta a fost. Internaţionalul chilian Arturo Vidal, de la Juventus Torino, vorbeşte de o victorie istorică în faţa Spaniei (2-0) şi visează ca echipa ţării sale să se bată în această Cupă Mondială. Selecţionerul Spaniei, Vicente Del Bosque pomeneşte de o zi tristă şi presimte că nu puţini sunt aceia care au uitat deja meritele sale la echipa Spaniei.
