Doar pentru naivii în organizarea unor alegeri, deznodământul scrutinului de ieri, de la FRF, a fost o mare surpriză. Dacă a șocat ceva, în schimb, a fost victoria zdrobitoare, din primul tur, a lui Răzvan Burleanu (168 voturi) asupra lui Ionuț Lupescu (78) din cele 254 voturi exprimate. Un alt contracandidat, Marcel Pușcaș, și el nume cunoscut în fotbalul românesc, a primit doar 8 voturi. Comentariile sunt aprinse, pe alocuri excesiv de pătimașe, și datorită scorului înregistrat, și datorită adversității numelor de referință din fotbalul nostru, față de fostul și realesul președinte al FRF, al cărui mandat expirat – la o privire de ansamblu – nu părea să-l recomande pentru reînnoirea lui. S-a căzut, din păcate, într-o eroare impardonabilă. Toată “generația de aur”, dar și galeria de foști mari arbitri (Ion Crăciunescu, Adrian Porumboiu, Cristi Balaj), l-a susținut pe Ionuț Lupescu, fost internațional, cooptat în structurile UEFA de la Nyon, iar cel care l-a promovat și titularizat la Dinamo București, actualul selecționer al Turciei, Mircea Lucescu, a făcut același lucru, din rațiuni exclusiv sentimentale. Media s-a poziționat, de asemenea, de partea Kaiserului. În zadar. Fiindcă votul n-a fost emoțional, cât … pragmatic. Staff-ul de campanie al lui Răzvan Burleanu a probat maximă abilitate, dovedind că știe să “joace” în culise: a securizat voturile de la futsal (25), liga a III-a (66), fotbalul feminin (29), cluburile de copii și juniori (61). Și “meciul” s-a încheiat. Cu 14 voturi de la Liga I, 18 voturi de la Liga a II-a și eventual 42 voturi de la asociațiile județene de fotbal – să admitem – pe care s-a contat, rezultatul nu putea fi altul. Răzvan Burleanu a făcut ceea ce trebuia să facă, pentru a obține încă un mandat. A dat atenție mărită fotbalului feminin, care a și obținut unele rezultate, ajungând până la un baraj Euro, și centrelor de copii și juniori. Ceea ce n-a fost rău. A făcut, însă, o declarație inabilă după anunțarea rezultatelor: “N-a fost un fleac, dar v-am ciuruit!”. Putea spune o mie și una de vorbe, putea găsi formule cvasi-condescendente, dar avea obligația de circumstanță a unui respect pentru “tabăra învinșilor”, care a făcut ceva, poate fără egal, pentru imaginea acestei țări. Extaziat de succesul obținut, și-a făcut un rău sieși, căscând prăpastia între taberele competitive. Avem un fotbal modest la nivelul Europei. Din ce în ce mai modest. Și s-a văzut în preliminariile pentru CM din Rusia. La nivel de cluburi, în cupele europene, facem o figură minoră, de ani buni. Și cel mai îngrijorător lucru, exceptând Craiova, FCSB și CFR Cluj, partidele din Liga I se dispută în fața unor tribune goale. De toate acestea nu e vinovat doar Răzvan Burleanu. Discuția este mai complicată. Pe de altă parte, cu luciditate discutând, nu era o certitudine că desemnarea lui Ionuț Lupescu, în funcția de președinte al FRF, constituia un “salvatore della patria”. Ferindu-ne de orice pusee de discriminare, se poate discuta despre structura votului, în temeiul căruia se alege președintele FRF. E o părere. Dar când Liga I și Liga a II-a însumează tot atâtea voturi câte are fotbalul feminin, iar Liga a III-a (66 de voturi) joacă un rol cheie, orice comentariu devine aproape deșertăciune. Mult așteptatele alegeri de la FRF au trecut. Vor continua comentariile. Unele “răni” se vor cicatriza, altele nu. Nu s-a câștigat nimic față de ceea ce era înainte, dar nu este o certitudine că s-ar fi câștigat nici prin alegerea lui Ionuț Lupescu. Dacă vrem să ne consolăm, cumva, nici Italia, cu toate meritele ei în fotbal, nu are, deocamdată, președinte la FIGC, şi are dificultăţi majore în desemnarea lui. Şi Squadra Azzura a rămas acasă, privind Mondialul din Rusia cum o vom face şi noi.
P.S.: Tabăra Doljului a fost împărţită, distribuindu-şi voturile pentru ambii candidaţi, ceea ce, până la urmă, nici nu e un lucru rău.
