Nu ştim dacă secretarul general al PDL, Vasile Blaga, joacă şah, dar putem presupune că şi dacă practică aşa ceva o face modest. Poziţionarea sa inadecvată, în faţa lui Traian Băsescu, nu este altceva decât expresia unor stângăcii în exprimare, niciodată punctul său forte, dar şi al unor inabilităţi tactice, care l-au făcut vulnerabil în perspective alegerilor interne din partid, de la Convenţia Naţională din 14 mai a.c.. De la afirmaţia hazardată “luaţi pe primii 5 semnatari ai moţiunii mele şi pe primii 5 de la ei (n.r. – ai moţiunii Emil Boc) şi haideţi să ieşim în parc să vedem pe cine înjură lumea, pe noi sau pe ei”, Vasile Blaga şi-a diminuat şansele de a accede la funcţia de preşedinte al partidului. De ce? Fiindcă “primii 5” se aflau în vecinătatea imediată a premierului Emil Boc, la prezentarea moţiunii, de acum câteva zile. Şi erau „toţi importanţi”. Simpatizat în partid, la nivelul militanţilor, în relaţii rezonabile cu mass-media, perceput ca om de cuvânt în lumea aranjamentelor de culise, consecvent în atitudini, de regulă rigide, bun organizator, Vasile Blaga putea lăsa impresia că este dorit, nu că-şi doreşte “în foame de putere” funcţia jinduită, într-un moment în care Emil Boc, contracandidatul său, este erodat, lipsit de credibilitate şi la o cotă de avarie în sondaje. O altă eroare imensă, derivată tot dintr-o exprimare nefericită, a fost aceea că Vasile Blaga şi-ar dori o relativă independenţă, adică o simetrie perfectă în relaţiile partidului cu Traian Băsescu, omiţându-se că, totuşi, “volanul maşinii” se află la acesta, deloc dispus să obosească, dar şi la concesii. Ori, Traian Băsescu a adus PDL la guvernare, unde l-a şi menţinut artificial, după moţiunea de cenzură din 2009, când Guverrnul Boc fusese doborât în Parlament. Punerea la punct a lui Vasile Blaga, etichetat drept caporal, adică un ins mărginit, de preşedintele Traian Băsescu, aflat la Covasna, nu este altceva decât un semnal în toată regula dat partidului, nefiind vorba de o confruntare între cei doi, greu posibilă. Mai degrabă întreg partidul a primit un avertisment. E greu de estimat efectul unui asemenea gest. Nu este exclus ca, totuşi, Vasile Blaga, coagulând nemulţumirile din partid, să câştige şefia PDL, ceea ce n-ar fi, până la urmă, decât o frondă, nu uşor de suportat, la adresa lui Traian Băsescu. Dar, în acelaşi timp, nu este exclus ca Vasile Blaga, inhibat, să o lase mai moale şi să accepte verdictul preşedintelui Traian Băsescu, adică acela că un caporal nu poate conduce partidul. Momentul nu e uşor de surmontat. În avantajul lui Vasile Blaga lucrează inclusiv premierul Emil Boc, care îşi face singur curaj, într-un moment de reală neîncredere a populaţiei în toate demersurile guvernului. Prea sigur de sine, catalizat de greii partidului, acum hipnotizaţi, Vasile Blaga mai comisese o eroare, deloc trecută cu vederea, în luna februarie a.c., când a afirmat că Executivul trebuie să o lase mai moale cu măsurile dure, că altfel aţa se rupe. Şi nu întotdeauna când spui adevărul înseamnă că ai şi… nimerit-o. Practic, vulnerabilităţile lui Vasile Blaga, niciodată orator inspirat, cum spuneam, i-au jucat feste.
