Mariana Drăgescu a fost una dintre aviatoarele Escadrilei Albe, iar pentru misiunile realizate în timpul celui de al Doilea Război Mondial Mariana Drăgescu a fost decorată cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de aur. Ea a mai fost decorată și cu Ordinul Vulturul German, clasa a III-a, pentru salvarea răniților germani, pentru ca mai apoi să fie onorată cu Ordinul „Crucea Regina Maria” clasa a III-a și cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, dar și cu Emblema „Onoarea Armatei României” cu însemne de pace.
Născută în Craiova, cu un tată ofițer și o mamă profesoară de muzică, a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa, unde a fost instruită de căpitanul Constantin Abeles, obținând brevetul feminin de pilot, fiind cel de-al șaptelea brevet feminin în aviația din România. Până în 1938, Mariana Drăgescu a lucrat la Aeroclubul Regal și tot în același an participă la manevrele militare ce au avut loc la Galați. Prima campanie la care a participat a fost cea de la Odessa, iar în anul 1942 a participat la Bătălia de la Stalingrad. Tot ea a participat și la campania din Crimeea, iar după desființarea Escadrilei 108, Mariana Drăgescu se întoarce pe front ca pilot de legătură. Pentru campania din Slovacia primește o baretă la Ordinul Virtutea Aeronautică, ea luând parte la campania din Slovacia.
Inițial activitatea ei a fost recunoscută de Ministerul Sănătății, dar nu și de Armata Română fiind considerată pilot civil. Mai târziu, Mariana Drăgescu a fost instructor de zbor la Școala de pilotaj, unde a instruit câteva sute de elevi. În 1955, Securitatea a încercat să o recruteze ca informatoare, urmând ca numai după șase luni serviciul său să nu mai fie util. A participat apoi în anul 1981 la mai multe reuniuni ale Asociației Femeilor Pilot din Țările Europene, iar în 1983 a devenit membru-pionier al Asociației Precursorilor și vechilor Aviatori din Franța. Abia după 1989, Armata Română i-a recunoscut meritele și a fost primit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler.
***
Escadrila Albă a fost o unitate a Forțelor Aeriene Regale ale României înființată de membra Comitetului Central al Crucii Roșii din România, prințesa Marina Știrbei, escadrila fiind încadrată cu piloți de sex feminin, a avut ca misiune evacuarea răniților de pe front, în al Doilea Război Mondial, România fiind singura care a avut o escapadă de acest fel. Denumirea oficială a fost Escadrila Sanitară, dar pentru faptul că au fost vopsite în alb inițial și având ca însemn crucea roțe, jurnalistul italian Curzio Malaparte, le-a denumit „Escadrila Albă”.
