Ce a fost odată, demult, delaţiunea, e de acum o amintire obosită, pentru cei care au apucat-o. Ce vremuri! Mergea jalba la presă, la organe, locale şi centrale, când nu urma nimic se făcea revenire la revenire, sub semnătura de „om cinstit al muncii” ş.a.m.d.. A crede că delaţiunea vetustă n-are moştenire e o eroare, fiindcă la noi câte nu germinează, pe bază de continuitate? Mai nou, de dată chiar recentă, „datul în gât” e pe TikTok şi merge. Face audienţă. Deocamdată. Domnul Nicu Stoian, angajat la Direcţia de servicii publice şi utilităţi, din cadrul CJ Dolj, e un tânăr de „perspectivă”, lucrează la serviciul tehnic, adus de la „pază” şi se ocupă, potrivit propriilor afirmaţii, cu făcutul de nimic. Dar se află în relaţii reci cu directorul Aurel Dincă. Domnul Nicu Stoian opinează, cu absurdă certitudine, că motivul discordiei ar fi opţiunea sa pentru domnul Călin Georgescu, fiind ameninţat –clamează- că va fi dat afară. O glumă rudimentară. Alţii, dintre cei apropiaţi de „întreaga poveste” nu exclud o competiţie neloială de natură sentimentală. Dar vorbe… În ziua de 16 ianuarie a.c. angajaţii direcţiei menţionate, s-au strâns, neinspiraţi, într-o sală spaţioasă, începând cu ora 12.50 la o masă, prilejuită de un eveniment (retro) a doi dintre colegi. Fără băutură, cum se vede în filmuleţ, fără muzică, fără mare bună dispoziţie, dar socializare… în timpul programului. Înregistrarea domnului Nicu Stoian e evident răzbunătoare, vibrantă, aprigă indignare, câtă încape într-un car, mai exact o remorcă, de rea credinţă. Ce nu se poate dovedi? Direcţia de servicii publice şi ultilităţi n-are fond de protocol şi fiecare şi-a plătit consumaţia. Comentariul său, uşor patetic, înecat într-o ploaie de propoziţii relative incorecte, dar bine simţite, se termină într-o coadă de peşte, înduioşătoare fiind afirmaţia că în timp ce copiii ţării n-au ce pune pe masă, uite ce se întâmplă. Emoţionant. Dacă ar fi continuat comentariul era un amuzament lingvistic, ce nu merita pierdut. Filmuleţul pus pe TikTok e un act de sinceritate şi de „caracter ales”. Pe urma lui rămân, pentru o vreme, aversiuni ce mocneau de mult în umbră, atacuri sufocate sub un rest de îndoială, gesturi care aşteptau confuze, dincolo de prea leneşe, prea false obişnuinţe. Domnul Nicu Stoian, funcţionar public la Consiliul Judeţean Dolj, e fără îndoială un element sănătos şi mai ales nevalorificat, la justa sa valoare. Fiindcă poate mai mult. Se poate brava pe sine însuşi, fără jumătăţi de adevăruri. Deşi întreaga sa suferinţă porneşte de la un conflict cu sine însuşi. Şi tot ceea ce face, până acum, e mai degrabă deprimant, prin deserviciul de imagine adus unei instituţii, care îl plăteşte bine. Între altele şi cu multe zile de remontare psihică. Ne putea ţine mult mai mult de vorbă şi exerciţiul putea fi mai agreabil, aşa că poate continua. Cum se spunea la armată, de care nu e bănuit că a făcut-o.
