Nu mai puţin de şapte liste, cu candidaţi, sunt prezente pe buletinele de vot, la alegerile regionale anticipate din Catalonia, de joi, 21 decembrie a.c., la care sunt aşteptaţi 7,5 milioane de alegători. Se va vota în patru provincii catalane, potrivit unui model de scrutin proporţional, pentru desemnarea celor 135 de deputaţi. Cum este şi firesc, şi cu atât mai mult în actualul context politic, din Catalonia, nu se ştie deocamdată nimic cu certitudine, în afara faptului că se anunţă o „luptă foarte strânsă”, deznodământul urmând a fi decis în marja a unu sau două procente. Partizanii indenpendentişti sunt deplin mobilizaţi, cum sunt şi anti-independentiştii şi, potrivit Centrului de Cercetări Sociologice (CIS) se estimează o participare la vot – o inserează şi El Pais -, de peste 84%. Înaintea alegerilor regionale din 2015, rata de participare – potrivit aceluiaşi operator – era estimată la 68,6% şi, finalmente, a fost 77,4%. Divizaţi pentru aceste alegeri, independentiştii doresc să facă Europa a înţelege ceea ce doresc ei. Un eşec pentru premierul spaniol, Mariano Rajoy, care a convocat aceste alegeri anticipate, ar fi fatal, mai ales că nu deţine o majoritate proprie, în Parlamentul de la Madrid. Un scor extrem de strâns, cum se anticipează, ar putea însemna, şi ca independentiştii să piardă majoritatea absolută, culegând împreună doar 44,4% din voturi, adică 66-67 locuri din 134, majoritatea necesară fiind de 68 de mandate. Opozanţii independentiştilor – Ciudadanos, partid liberal, PS Catalan şi Partidul Popular, la putere la Madrid – ar putea atinge procentul de 44,3%, care corespunde unui număr de 59-60 mandate. Într-o asemenea situaţie, „arbitrul” taberelor politice ar putea deveni „Catalonia împreună – Podem” -, alianţa primarului Barcelonei, Ada Colau, şi stânga radicală Podemos, creditată cu nouă locuri, suficiente pentru a deveni „cheia” alegerilor, basculând, într-o parte sau alta, deznodământul. Analiştii politici susţin că nici unul din câmpurile politice nu va obţine majoritatea absolută la 21 decembrie a.c. Cele două mari liste independentiste „Împreună pentru Catalonia”, a lui Carles Puigdemont, aflat în exil la Bruxelles, şi Stânga republicană a Cataloniei (ERC), condusă din închisoare de ex-vicepreledintele catalon, Oriol Junqueras – cu un program ambiguu – nu se prezintă, ca în 2015, împreună, ci îşi fac separat campanie electorală. Tensiunile dintre foştii parteneri sunt evidente, dar Jose Rull, un candidat aflat pe lista lui Puigdemont, menţionează câteva priorităţi: libertate, amnistie, demnitate şi normalitate democratică. Confuziile persistă. Pentru catalani, Spania nu este o naţiune, ci un stat care reuneşte mai multe naţiuni. Catalanii se consideră, aidoma, piemontezilor Italiei şi prusacilor Germaniei. Deşi în 1978, la trei ani, după moartea lui Franco, actuala Constituţie a Spaniei a fost votată, inclusiv, de cei care astăzi alcătuiesc blocul secesionist. Criza politică din Catalonia a accentuat o fractură socială, începutului unei debusolări economice, o deteriorare instituţională, o adversitate la adresa spaniolilor, cu consecinţe, una peste alta o criză morală.
