„Lampa cu timp”, „Curajosul”, „Pictând lumină”, „Prichindel şcolărel”, „Skateboard”, „Inginerul”, „Light the night”… Toate sunt meşterite cu mare atenţie la detalii, dar şi cu mult umor, din lemn combinat adesea cu metal ori piele. Toate par însufleţite şi poznaşe, iar unele te veghează cu o lumină caldă, căci autorul lor le-a transformat ingenios în sculpturi-lampă, dându-le şi valoare estetică, şi funcţională. Alexandru Cosmin Florea a ales acest gen de artă de aproape trei ani, timp în care, mărturiseşte, a căutat mereu să aducă în faţa publicului lucrări amuzante, bine realizate şi… cu schepsis. Cea mai recentă expoziţie personală a sa poate fi vizitată, zilele acestea, în Salonul Medieval al Casei de Cultură „Traian Demetrescu”.
Alexandru Cosmin Florea se declară din start artist amator. S-a născut în 1984 şi, de-a lungul timpului, a început trei facultăţi. „Niciuna nu m-a convins să rămân. Am un puternic spirit autodidact, bazându-mă mai mult pe metode empirice”, mărturiseşte. Probabil o parte din pasiunea pentru artă a moştenit-o de la tatăl său, care este ceramist. Ceramica a însemnat, de altfel, şi prima sa întâlnire cu domeniul artistic. Se întâmpla pe la vârsta de 20 de ani şi a durat aproximativ 2 ani. A hoinărit apoi prin alte domenii până în 2011, când a început să îl intereseze din nou domeniul artistic. „Pas cu pas, am ajuns în 2015, când am hotărât că asta este ceea ce vreau să fac toată viaţa de acum încolo. De aici povestea este simplă: multe proiecte frumoase şi experienţă acumulată”, spune Alexandru Cosmin Florea.
Un astfel de proiect sunt lucrările în tehnică mixtă sau de artă funcţională, pe care tânărul le-a prezentat – împreună cu fratele său, Bogdan – într-o primă expoziţie, intitulată „Idei şi esenţe”, pe 6 iunie 2016, la Galeriile „Vollard” ale Casei de Cultură „Traian Demetrescu”. Pe 5 decembrie a.c., a reunit cele mai recente 20 lucrări ale sale în expoziţia personală „Amator de zâmbete”, deschisă în Salonul Medieval al aceleiaşi instituţii, reamintindu-le privitorilor că, oricât de prinşi ar fi de problemele cotidiene, nu trebuie să uite să zâmbească în fiecare zi…
A lucrat vreo două luni şi jumătate pentru pregătirea ei, însă intensiv, de dimineaţa până noaptea, în atelierul pe care îl are chiar acasă, la Șimnicu de Sus. „Aparent, lucrările sunt simple, amuzante. De altfel, acesta este şi scopul… Însă durează mult realizarea lor. Ca mod de lucru e destul de complicat. Finisarea pieselor mici îmi ia foarte mult timp. Și trebuie gândită dinainte lucrarea, trebuie să îţi pui mintea la contribuţie, să aibă schepsis, iar omul, când o vede, să zâmbească”, declară Alex.
Totul a început în urmă cu aproximativ doi ani şi jumătate, îşi aminteşte. „Prietena mea a văzut o lampă de genul acesta undeva pe net şi şi-a dorit-o foarte mult. Am încercat să o fac eu şi am reuşit. Și cumva m-am îndrăgostit de genul acesta de artă, pentru că exprimă ceva, e o copilăreală în ea…”, povesteşte artistul. E esenţial pentru el ca lucrarea „să exprime ceva” şi afirmă că, pentru a reuşi, „trebuie să fii întâi meşter, iar artistul vine pe urmă”. „Trebuie să te documentezi, să exersezi mult, să-ţi prinzi degetele, să te loveşti. Să nu te curentezi, asta e important!”, adaugă, mai în glumă, mai în serios.
Pentru lucrările sale, Alexandru Florea foloseşte aproape orice fel de lemn are la îndemână. „De exemplu, vrei stejar, dar nu este. Fag mai găseşti… Oricum, magazinele de profil de la noi sunt prost aprovizionate. Cel mai des procur lemnul de la ţară. În primul rând trebuie să fie frumos, esenţa mai puţin contează”, mai spune Alexandru Florea. Lucrează şi la comandă şi îşi promovează lucrările online, „pentru că aria de acoperire e mult mai mare”.
Într-adevăr, arta sa nu numai că place, dar cel mai adesea stârneşte oamenilor zâmbete… Din păcate, nu se vinde atât de bine pe cât şi-ar dori tânărul artist. Problema este preţul, crede acesta, pentru că o lampă costă aproximativ 350 de lei, iar unele lucrări sunt şi mai scumpe. „Nu mă îmbogăţesc din artă, ba, uneori, mă mai şi împrumut, când am nevoie să îmi cumpăr scule! Dar merită sufleteşte… Până la urmă, banii vin şi se duc”, consideră Alexandru Florea.
