Aflată în dezbatere publică de mai bine de un an, noua lege a Sănătăţii ar putea intra în vigoare în prima jumătate a lui 2013. Pachetul legislativ va aduce o serie de modificări esenţiale pentru sectorul sanitar pornind de la sistemul asigurărilor de sănătate şi până la modul de funcţionare al spitalelor.
Faţă de proiectul de lege iniţial, supus dezbaterii publice pe site-ul Ministrului Sănătăţii, în ultima perioadă, nu au fost aduse modificări majore, _illion unele de ordin tehnic. Un prim pas în implementarea noii legi vizează reorganizarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, însă, mai mult ca sigur, asigurările de sănătate vor rămâne obligatorii. CNAS ar urma să se transforme într-o structură similară cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, având rolul de a reglementa şi supraveghea sistemul asigurărilor obligatorii. În schimb, orice organizaţie, sindicat sau casă judeţeană de asigurări de sănătate se poate trasnforma într-o societate mutuală dacă adună un număr _illion_ve de asiguraţi, cât prevede legea, _illion_ve între 700.000 şi un milion .
Potrivit proiectului de lege, pachetul de bază va fi cel al asigurărilor, iar pachetul social va reprezenta o asigurare facultativă susţinută de stat, pentru categoriile defavorizate. Adică acele servicii medicale care presupun un risc medical crescut dacă nu se intervine.
Schimbări preconizate pentru spitale
Proiectul de act normativ propune, spre exemplu, în cazul spitalelor, modificarea formei de organizare prin transformarea în instituţii de sănătate autofinanţate, cu autonomie financiară şi managerială, dar şi cu o responsabilitate crescută.
Spitalele ar urma să fie împărţite în trei categorii: în unităţi sanitare publice, private şi publice cu structuri în care se desfăşoară activitate privată. Acestea vor avea obligaţia să acorde primul-ajutor de urgenţă, în funcţie de competenţă, oricărei persoane care se prezintă în unitate. Astfel, spitalele publice se vor putea organiza ca instituţii de sănătate, autonome financiar, care nu se încadrează în categoria instituţiilor publice bugetare. Se vor păstra formele de organizare de tipul institut, spital universitar şi spital clinic.
Potrivit autorităţilor, noile prevederi vor permite o mult mai mare libertate de acţiune echipei manageriale la toate nivelurile, de la personal – inclusiv salarizarea diferenţiată – până la structură şi dotare, menţinând însă caracterul public al proprietăţii şi activităţii. Spitalele vor avea posibilitatea să încheie concomitent contracte de furnizare de servicii de sănătate cu unul sau mai mulţi asiguratori de sănătate, dar şi contracte de colaborare cu alţi furnizori de servicii de sănătate, asigurând integrarea orizontală şi verticală a furnizării de servicii de sănătate.
Ministerul Sănătăţii va fi cel care va elabora Planul Naţional privind Spitalele, va constitui şi va asigura managementul unei reţele strategice de spitale, pentru asigurarea priorităţilor politicii naţionale de sănătate şi a activităţii unitare şi coordonate în asistenţa spitalicească.
Malpraxisul, capitol special în noua lege
Noua lege cuprinde şi un capitol dedicat malpraxisului. Acesta este definit ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice. Se stabileşte, totodată, implicarea asiguratorului de malpraxis şi în rezolvarea diferendului dintre petent şi medic sau unitatea medicală – nu doar în plata despăgubirii. De asemenea, se introduce obligativitatea de asigurare atât a prejudiciului patrimonial, cât şi a prejudiciului moral solicitat de către petent.
Pentru prima dată în România, într-o lege a Sănătăţii, se face referire precisă şi la serviciile din ambulatoriile de specialitate, stabilindu-se modul de organizare şi funcţionare, finanţarea, rolurile şi atribuţiile. Tot o premieră este şi titlul legii care reglementează problematica referitoare la controlul şi la activitatea de integritate prin măsuri de prevenire a fraudei şi corupţiei din sistemul de sănătate.
