Cu o agricultură care-i tihneşte / Comuna Cioroiaşi duce pe mai departe o istorie seculară

0
161

O comună, Cioroiaşi, aflată la câţiva kilometri de Băileşti, în plină câmpie, trăieşte aceeaşi dramă cu a multor localităţi rurale din România – scăderea populaţiei de la an la an. Principala sursă de venit este, pentru majoritatea populaţiei, agricultura. Şi, cum terenurile sunt fertile, câştigurile sunt mulţumitoare. O şansă în plus vine şi din creşterea animalelor, cu precădere oi şi capre, iar piaţă de desfacere este în zonă. Rămâne doar imposibilitatea valorificării lânii, care nu mai este căutată. O localitate liniştită, cu oameni gospodari şi cu speranţa că lucrurile se vor schimba în bine, într-un viitor cât mai apropiat.

Începuturile comunei Cioroiaşi se pierd în negura timpului. Unul din satele comunei, Cioroiu Nou, datează din cele mai vechi timpuri ca aşezare umană. Aici au fost găsite obiecte de factură romană, în epoca respectivă pe acele locuri luând fiinţă staţiunea Aquae, care s-a dezvoltat în zona unei aşezări geto-dacice, fiind capitala unui teritoriu rural. Au fost descoperite temeliile unui templu, materiale ceramice, un cuptor de olar, precum şi monede din vremea lui Gordian al III-lea şi a lui Filip Arabul. În locul numit Cetate a fost descoperită o sculptură, care s-a dovedit a face parte dintr-un monument funerar, din secolele III-IV, adus din necropola romană din apropiere. În 1567, pe 30 aprilie, este menţionat documentar pentru prima dată, într-un hrisov al lui Petru cel Tânăr. Despre un alt sat component al comunei, Cetăţuia, nu se cunosc foarte multe date, doar că numele vine de la cetăţile existente aici. Cioroiaşi apare într-un document pe data 20 februarie 1580, într-un act de vânzare de moşii. În 1864 este înfiinţată comuna, iar în timpurile moderne destinul a fost legat de boierul Cioroianu, cel care a donat 200 ha Academiei Române, iar cu o parte din banii averii i-a ajutat pe mulţi dintre tinerii din localitate să înveţe carte.

Naşteri şi căsătorii puţine, decese multe

În prezent, comuna are o populaţie de aproximativ 1.700  de persoane, după ce, în 2002, erau peste 2.500. Este problema cu care se confruntă administraţia locală. „Au început să plece oamenii, mai ales tinerii, iar mai mult de jumătate din cei rămaşi sunt pensionari, majoritatea de la CAP. Decesele sunt în număr de 50-60 pe an, în timp ce naşterile sunt foarte puţine – cinci-şase/an. Nici căsătoriile nu sunt foarte numeroase, în 2015 fiind înregistrate doar două până în prezent. Scăderea populaţiei este un fenomen din ce în ce mai întâlnit în satele din România”, a spus primarul Vergil Dascălu.

Un an agricol destul de bun

Plecarea multor tineri în afara ţării şi anul agricol secetos care tocmai s-a încheiat nu au fost motive de prea multă îngrijorare pentru cei care au ales să trăiască din munca pământului. De cum intrăm în comună, toate terenurile sunt lucrate, iar sute de capete de oi şi capre pasc în linişte sub lumina caldă a unei dimineţi tomnatice. „La noi, pământul se vinde cu sume între 120-150 de milioane de lei vechi hectarul. Dintre cele 4.553 ha de teren arabil, cea mai mare parte este suprafaţă cultivată. Anul agricol care s-a încheiat a fost unul destul de bun, în pofida secetei. Cei care au societăţi agricole cu câte 50-80 ha au ajuns la producţii de 7-8.000 de kg/ha la porumb, iar la floarea-soarelui la peste 2.500 ha”, ne-a precizat Vergil Dascălu.

Edilul vorbeşte cu mândrie nedisimulată de efectivul numeros al ovinelor şi caprinelor. Totuşi, o undă de tristeţe se simte, când discutăm despre valorificarea lânii. Suntem lămuriţi imediat. „Nimeni nu mai este să strângă lâna şi, slavă Cerului, este din belşug. Era, demult, un dărac pe la Giubega, dar nu s-a mai auzit nimic despre acesta”, a punctat primarul Vergil Dascălu. Valorificarea lactatelor nu este o problemă pentru crescătorii de animale din Cioroiaşi. Fie vin la Băileşti, fie la Lipovu. Ba chiar li se ridică marfa, direct de acasă, mai ales în cazul celor care sunt ciobani din tată în fiu şi au dobândit o încredere deplină a clienţilor.

Ajutorul de căldură naşte dispute

  Ca în majoritatea comunelor, nici la Cioroiaşi nu face notă discordantă aplicarea criteriilor legale de acordare a ajutoarelor pentru căldură. Provoacă nemulţumiri în rândul localnicilor, care nu înţeleg că primăria trebuie să respecte, punct cu punct, condiţiile cerute de lege pentru acordarea ajutorului de încălzire. La Cioroiaşi vor primi ajutorul de iarnă cei 45 de asistaţi sociali şi alte 20 de persoane care se încadrează în normele legale.

Vremurile sunt destul de grele pentru mulţi dintre locuitorii comunei. În marea lor majoritate au pensii de CAP, cu o medie de 450 de lei. Când lemnele de foc pentru a trece cu bine peste cele 5-6 luni de iarnă îi costă 2.000 de lei, o butelie este 60 de lei, iar mai toată mâncarea trebuie cumpărată de la magazinele care prosperă, nu poţi mulţumi pe toată lumea. Vitregiile vieţii nu au făcut decât să-i întărească pe oamenii de aici, unii ajungând la venerabila vârstă de 96 de ani. Este cazul a trei bătrâni, după spusele primarului.

Tânăra generaţie, în prefaceri permanente

Cu drumurile comunale pietruite, lipsite de nămol chiar şi când, îndelungat, cad precipitaţii, pentru că tot terenul este la şes, învăţământul din satele comunei Cioroiaşi este atins de acelaşi fenomen naţional al unei contracţii nefiresc de puternice. Şi e normal să fie aşa, din nefericire, dar la doar două căsătorii oficiate în acest an şi peste 50 de decese în latura opusă a balanţei, ce puteam avea mai clar!? „În satul Cioroiu Nou a rămas doar o grupă de grădiniţă, cu circa 10-12 copii. În total avem 150 de elevi, cu tot cu cei de la grădiniţe. Învăţătorii sunt din localitatea noastră şi profesorii din Craiova, doar doi sunt din comună, aşadar organigrama e completă”, a punctat Vergil Dascălu. Cu toate aceste realităţi demografice, speranţa edilului este că, aşa cum elevii din rural au făcut cinste o concursurile la care au participat, şi de data aceasta copiii din Cioroiaşi vor face o figură reuşită.

CRISTI PĂTRU şi VALENTIN CEAUŞESCU